Despre proştii de oameni deştepţi: 5. Se spune că oamenii deştepţi sînt proşti fiindcă se luptă cu sistemul. Iaca citatul: „Din aceeaşi categorie cu schimbatul lumii e şi lupta cu sistemul. Sistemul e rău, sistemul e aşa şi pe dincolo, bla bla bla… (...) Păi nu te obligă nimeni să ai ultimul smartphone, acces la internet, să faci cumpărături la supermarket. (...) Scopul nu este să IEŞI din Matrix. Afară din Matrix e ca în padure, mănînci noroi şi te îmbraci în zdrenţe. Scopul este să înţelegi cum funcţionează Matrix-ul şi să foloseşti asta în interesul tău. Să fii regele Matrix-ului.” Asta-i altă idee realistă de secol nouăşpe. ( Daniel Andrei Lucapoate oferi detalii. :P ) În varianta originală e: „lumea oamenilor se bazează pe legi obiective şi universal valabile, la fel ca lumea fizică”. Din asta, realiştii au tras concluzia că totul merge ca un mecanism cu multe rotiţie (deh, concept apărut în perioada industrializării) împotriva căruia nu poţi să acţionezi. Fiindcă totul merge de la sine. Totuşi, din prostie, unii oamenii nu ştiu legile după care fucţionează mecanismul şi atunci sînt perdanţi – fiindcă mecanismul îi elimină. Alţi oameni acţionează mecanic (în afinitate cu legile mecanismului) şi ăştia ar prospera. N-o să repet că nu există nici o dovadă (doar teorii) că oamenii ar funcţiona după astfel de legi obiective şi universal valabile. Cel puţin, nu după legi restrictive şi lipsite de ambiguitate. Iar ideea subsidiară, că n-are ros să încerci să schimbi ceva fiindcă nimic nu poate fi schimbat (poţi, cel mult, profita) e o mostră de pesimism care apare în orice perioadă de criză (în perioada interbelică o fost tare la modă, în lume). Cu alte cuvinte, e o idee care apare taman atunci cînd lucrurile încep să se schimbe. Ideea de a „profita” de un sistem, oricare ar fi acela, e motto-ul şcolii realiste, care a încercat să separe apele moralităţii de apele sociologiei şi-ale ştiinţelor politice. Numa’ că iaca, ideea că poţi acţiona „dincolo de bine şi de rău”, strict „obiectiv”, iar ăsta e cel mai bun lucru pe care l-ar putea face cineva, e invalidat de orice cercetare din neuro-psihologie care-ţi arată că gîndirea umană nu e „altceva” decît emoţionalitatea (ci o include). Morala se bazează şi ea pe emoţionalitate. De asta bătăuşii de femei nu mai sînt priviţi chiar la tot pasul, ca nişte specimene normale la cap. Fiindcă odată cu evoluţia mentalităţilor şi-a emoţionalităţii, morala se schimbă. Nu prea poţi acţiona în afara ei şi nici nu-i bătută în cuie. Iar ideea – tot realistă – că poţi acţiona „rău” din punct de vedere moral, dar „bine” din punct de vedere social, s-a dovedit şi ea depăşită de realitate. Cînd acţionezi „rău” pentru a obţine un „bine”, apar atîtea efecte parazite, încît „binele” nu-i niciodată unul stabil. E metafora dependenţei de droguri: dacă ajungi la euforie printr-un mecanism care nu-i prea în ordine, atunci euforia vine la pachet cu o năclăială de efecte adverse
Posted on: Sat, 16 Nov 2013 16:33:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015