Din păcate, principala calitate a democraţiei este totodată şi principalul ei defect: faptul că oricine poate ajunge şeful statului. La fel ca şi un preşedinte, un rege poate fi mai bun sau mai rău. Dar cel puţin un lucru nu i se poate întâmpla: să-şi piardă capul, s-o ia razna de emoţie că a ajuns acolo. Viitorul rege ştie de mic copil că va fi rege. Poate că-i place asta, poate că nu, dar măcar nu înnebuneşte de bucurie când vine momentul. În plus, monarhiile contemporane - cel puţin în Europa - nu mai sunt încremenite în proiect, sunt moderne, constituţionale, regina/regele e suveran(ă), dar ţara e condusă de guvern şi legiferată de parlament. Iar un prinţ moştenitor se poate căsători cu o ospătăriţă sau o ziaristă, fără ca asta să provoace vreun scandal. Nu în ultimul rând, regele nu e şantajabil politic, nu are de plătit nimănui nimic pentru că a ajuns rege. Sunt doar câteva dintre motivele pentru care sunt monarhist. E o preferinţă, nu o obsesie. Câtă vreme România rămâne republică, sunt cetăţeanul unei republici, respect regulile jocului. Dar de departe aş prefera să fie morarhie. PS: Oricâte defecte şi greşeli li s-ar căuta lui Carol al II-lea şi Mihai (mai greu lui Carol I şi Ferdinand!), nu cred că se poate compara cu ce e de criticat la preşedinţii României... PS2: Privind atât pe verticala timpului, cât şi pe orizontala geografiei, un rege pare să fie ceva mai bine educat decât un preşedinte... Aşa, în medie...
Posted on: Tue, 23 Jul 2013 07:49:08 +0000