Dinu Costel Linta scrie (via facebook): AICI ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_Rom%C3%A2niei vedeti povestea cu tezaurul Romaniei, si refuzul absurd si retardat al guvernantilor români in a il primii inapoi. Aici numai 2 exemple: 1.- Tradatorul acesta (ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Talpe%C8%99) de tarã, cand rusii au vrut sa inapoieze aurul prin metode demne si de ei si de noi (fara sa para in lume ca rusii ingenucheaza in fata noastra si nici noi in fata lor, deci returnarea avea sa aiba loc prin proiecte de returnare), in loc sa accepte, a inceput sa faca figuri si sa spuna ca mai bine vrea cateva monezi "ca dovada de credinta" , iar cand rusii le-au adus, el nu le-a mai vrut..!?? Cat de mare e retardarea la cei din conducerea eonomica si politica a Romaniei!!!??? CITEZ de aici ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_Rom%C3%A2niei: „Moscova a trimis la București o delegație, în toamna anului 1994, care i-a comunicat președintelui Ion Iliescu că „problema Tezaurului, la nivel oficial, diplomatic și politic, între cele două țări, a fost definitiv rezolvată prin Protocolul semnat la Moscova, pe 6 septembrie 1956, inclusiv toate anexele sale, de academicianul Mihail Ralea, reprezentantul oficial al Guvernului Republicii Populare Române, în problema Tezaurului României, protocol care prevedea restituirea bunurilor istorice către Guvernul Republicii Populare Române”. Acest protocol a fost însă semnat numai de academicianul Mihail Ralea, nu și de ceilalți membri ai delegației României, și anume: ambasadorul României la Moscova, Mihail Dalea, adjunctul ministrului Culturii, Constantin Prisnea, directorul Institutului de Artă al Academiei Republicii Populare Române, academicianul Gheorghe Oprescu, academicianul și poetul Tudor Arghezi, academicianul Andrei Oțetea și de directorul Galeriilor Naționale de Artă, Marin Bunescu. Toți acești delegați români (comunisti!!) NU au fost de acord să semneze acel protocol, în schimb l-au lăsat doar pe academicianul Mihail Ralea să semneze protocolul oficial și anexele sale, iar ceilalți membri ai delegației române doar au fost prezenți la semnarea oficială a protocolului și a anexelor sale. Dar iată că tot delegația Moscovei i-a prezentat președintelui Ion Iliescu o soluție de rezolvare a problemei, prin mărirea exponențială a schimburilor economice și comerciale dintre cele două țări, oferind României un pachet de 32 de proiecte economice și comerciale, care să se deruleze prin intermediul firmelor private, din care proiectul cu nr. 32 să se denumească „restituirea componentei de metale prețioase către Banca Națională a României”. De fapt, acest proiect ar fi însemnat chiar restituirea monezilor și lingourilor de aur către Banca Națională a României. Iliescu a fost încântat de oferta rușilor și a predat problema, spre rezolvare, consilierului său pe probleme speciale, Ioan Talpeș(ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Talpe%C8%99). Acesta s-a arătat însă sceptic față de oferta Moscovei și a cerut, ca o dovadă de bună credință, ca partea rusă să predea României un set de 12 monede de aur, ce provin din primul transport al Tezaurului la Moscova, din primul tren și din prima ladă, conform listei de inventar existentă în arhive. Partea rusă s-a conformat și a trimis imediat un delegat la București, în decembrie 1994, cu cele 12 monede de aur cerute de Ioan Talpeș, numai că nici o autoritate românească NU(!) a mai dorit apoi să le mai primească(!?). Abia în data de 6 martie 2008, cu actul de donație nr. 1.272, emis de Ministerul Culturii și Cultelor, Muzeul Național de Istorie a României, donație înregistrată cu nr. 867/06.03.2008, s-a reușit predarea acestor 12 monede istorice de aur, ediții din Franța și Belgia, dintre anii 1854 și 1909, în greutate totală de 77,09 grame. Șeful Cabinetului Numismatic și Tezaur Istoric din cadrul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer Târnoveanu a semnat actul de primire și a certificat că „toate monedele prezentate sunt autentice”.” DECI, DESI Russia a incercat prin diferite metode sa ne returneze aurul (nu direct si public, ci via via.., sa nu le scadã fatza ca natiune in lume), dar românii nu au mai vrut. Exemplul 2 (tot via link-ul de mai sus): „În 19 aprilie 2004 firma germană Capital Consulting a transmis către Banca Națională a României, o ofertă de retrocedare a celor 93,4 tone de aur din partea Moscovei, dar BNR nu a răspuns niciodată acestei oferte, venită pe canale private, din partea Kremlinului.” DIN PACATE nu mai am link-ul la articolul acela public (a fost de la un ziar), unde cineva din guvern sau bancile romanesti, afirma ca nu e bine sa ne innapoieze rusii aurul ca atunci s-ar devaloriza leul DAR..., incompetenta crasã a celor din bransele susnumite in a recupera aurul de la rusi, e CLARA, cel putin din citatele sus-postate.
Posted on: Sun, 08 Sep 2013 13:03:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015