Efectul radiatiilor solare Efectul radiatiilor solare Soarele emite un spectru de raze: radiaţii gamma, raze X, raze ultraviolete (UVA, UVB, UVC), lumina vizibilă, undele radio, infraroşii. O parte importantă este absorbită de stratul de ozon, picăturile din atmosferă şi de praf. Soarele emite radiaţii ultraviolete pe întreaga perioadă a anului, însă vara sunt de aproximativ trei ori mai puternice decât iarna. De asemenea, intensitatea lor creşte direct proporţional cu altitudinea, de aceea persoanele care se expun razelor solare pe culmile muntoase sunt mai predispuse la a dezvolta diferite afecţiuni conexe. Efectele benefice ale expunerii la soare sunt: sinteza vitaminei D3, radiaţiile solare convertind 7-dehidrocolesterol din piele în provitamina D3, care este izomerizat rapid în vitamina D3, reacţie ce este controlată de temperatura pielii şi care durează 2 - 3 zile. Din piele, vitamina D3 este transportată în ficat, pentru a fi metabolizată. Pentru scopul producerii vitaminei D sunt suficiente expuneri de 15 minute la soare. De asemenea, expunerea la soare duce la ameliorarea unor boli cutanate (vitiligo, dermatita atopică, psoriazis); menţinerea sănătăţii psihice; creşterea toleranţei la stres; reglarea somnului; atenuarea unor simptome premenstruale. Conform Administraţiei Naţionale de Meteorologie, indicele radiaţiei ultraviolete (indicele UV) este o estimare internaţională a nivelului radiaţiei ultraviolete la suprafaţa Pământului. Se calculează cu scopul de a ajuta populaţia să se protejeze de radiaţiile ultraviolete în condiţiile în care cerul este senin. Valoarea indicelui UV în condiţii de cer senin este estimată în funcţie de concentraţia stratului de ozon, localizarea geografică, poziţia Soarelui etc, de aceea indicele UV poate avea valori diferite în zile diferite, în aceeaşi localitate, sau în aceeaşi zi, în localităţi diferite. Lungimile de undă ale radiaţiei ultraviolete cele mai periculoase pentru pielea umană se află la valorile următoare: 100nm- 400nm. Indicele UV indică relativ gradul de risc prin expunerea la radiaţia ultravioletă. Scara indicelui UV este de la 0 la 11+. Cu cât este mai mare valoarea indicelui, cu atât este mai puternic potenţialul pentru deteriorarea pielii şi a ochilor. Razele ultraviolete sunt alcătuite, în general, din 95% raze UVA şi 5% raze UVB, dar aceste procente variază în funcţie de condiţiile atmosferice, anotimp, regiune geografică, stratul de ozon. Datorită faptului că razele UVA aproape nu sunt blocate de stratul de ozon, emisia acestora rămâne aproximativ neschimbată de-a lungul anului. Razele ultraviolete comportă trei tipuri de manifestare în funcţie de lungimea undelor: UVA, UVB şi UVC. Ultravioletele de tip C sau UVC sunt cele cu lungimea de undă cea mai scurtă (lungimi de undă cuprinse între 190 şi 290 nm, UVB având 290-320 nm, iar UVA- între 320 şi 380 nm) şi cu cel mai pronunţat risc pentru organism, dar sunt cel mai frecvent absorbite în atmosferă, ceea ce le face mai puţin dăunătoare decât cele UVA şi UVB. Ultravioletele de tip B sau UVB (au o lungime intermediară şi sunt mai puternice la amiază şi vara, pot fi filtrate de nori şi blocate de sticlă) cauzează arsuri solare, pete maronii, cancerul de piele, iar ultravioletele de tip A sau UVA (sunt principalele raze ce contribuie la bronzarea pielii) pot duce la îmbătrânirea prematură a pielii, leziuni oculare şi la dereglări ale sistemului imunitar uman. Ambele tipuri de radiaţii cresc riscul apariţiei cancerului de piele. Razele ultraviolete sunt radiaţiile solare cu cel mai dăunator efect asupra vederii. Expunerea la radiaţiile ultraviolete, în special cele reflectate de nisip vara sau de zăpadă iarna pot produce arsuri la nivelul ochiului. O expunere îndelungată poate afecta nu doar structura superficială a ochiului (corneea sau conjunctiva), ci şi elemente din structura internă, precum retina sau lentilele. Persoanele care lucrează în aer liber, cele care au ochii deschişi la culoare sau cele cărora li se administrează anumite medicamente fotosensibilizatoare - cum ar fi sulfonamida, tetraciclina, fenotiazina, psoralenul sau alopurinol - sunt cele mai afectate de razele ultraviolete. De aceea, uneori efectele în timp au rezultate ireversibile. Expunerile prelungite la razele ultraviolete pot determina instalarea cataractei (peliculă fină opacă aparută la nivelul cristalinului, blocând pasajul fasciculului luminos către retină). Corneea poate fi şi ea afectată de arsurile solare, provocând uneori orbirea temporară. Tot soarele se face responsabil pentru dezvoltarea unor forme de cancer la nivelul conjunctivei sau al pleoapelor sau pentru apariţia degenerării maculare la persoanele în vârstă, afecţiune oculară ce produce orbirea. Expunerea la razele solare poate produce leziuni la nivelul ochiului - cheratita (inflamarea corneei), pterigion (o excrescenţă peste cornee) şi afecţiuni ale corneei în general. Totodată, radiaţiile ultraviolete sunt cele care dau modificările cele mai importante la nivelul pielii. Arsura solară sau eritemul este o reacţie toxică, inflamatorie la nivelul pielii produsă de radiaţiile UVB, manifestându-se prin roşeaţă, caldură, durere şi edem. Arsurile apar mai întâi pe umeri şi nas. Frecvent sunt însoţite de febră, ameţeli, frisoane, dureri de cap, greaţă, vomă şi în cazuri grave chiar leşin. Arsurile solare profunde sporesc riscul infectării cu virusuri, bacterii etc. Cei mai sensibili la radiaţiile solare sunt copiii, persoanele în vârstă, precum şi cele care suferă de boli cardiovasculare, în special cei cu hipertensiune. Astfel, expunerea prelungită la soare poate avea următoarele efectele nefavorabile ale asupra pielii: - inflamaţiile pot apărea după 30 de minute până la 8 ore de la expunere şi scade după 72 de ore; - pigmentarea imediată, persistentă şi tardivă durează aproximativ 2 ore, bronzul de durată apare prin expunere la soare timp de multe ore sau chiar zile şi persistă săptămâni sau chiar luni; - fotoîmbătrânirea: îngroşarea epidermei, cu o ridare accentuată în zonele fotoexpuse şi apare la câteva ore sau zile de la expunerea la UVB sau UVC şi durează 2- 3 săptămâni; - diverse forme de leziuni: lentigo solar (pete brun-deschise în zonele expuse); efelidele (pistruii); Poikilodermia Civatte; keratoza actinică (leziune precanceroasă ce se poate transforma într-un epiteliom spinocelular, cu risc cancerigen ridicat); epiteliomul bazocelular (tumoră cutanată cu evoluţie lentă); epiteliomul spinocelular (tumoră malignă a epidermului), melanomul (tumoră malignă de origine melanocitară, ducând la deces în câţiva ani). De aceea, este foarte importantă folosirea unui produs adecvant de protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete, în funcţie de tipul de ten. De asemenea, beta-carotenul joacă un rol foarte important în reducerea riscului de cancer şi tumori, fiind un antioxidant foarte puternic, ce creşte rezistenţa în faţa bolilor infecţioase şi protejează organismul de efectul nociv al radiaţiilor solare. Tratamentul constă în hidratare, cel mult două comprimate de aspirină pe zi şi evitarea expunerii la soare. În categoria manifestărilor cronice intră îmbătrânirea pielii provocată de ultraviolete, transformarea dimensiunilor aluniţelor. Soarele mai poate agrava unele boli care apar prin mecanisme proprii (dermatoze fotoagravante), cum sunt: lupusul eritematos, dermatomiozita, acneea estivală sau orice infecţie a pielii. Pentru a evita arsurile solare care fragilizează epidermul este necesară expunerea progresivă la soare. Astfel, pielea are timpul necesar să producă melanină, care este un pigment cu rol protector. Depistarea unor probleme de piele se poate face prin simpla observaţie: asimetria unei aluniţe, marginea neregulată, prezenţa multor culori, creşterea în dimenisiune sunt elemente care semnalează că persoana respectivă are probleme de piele. Melanomul este o formă de cancer cutanat care îşi are originea în celulele producătoare de pigment, denumite melanocite. Aceste celule devin anormale, cresc necontrolat şi invadează ţesuturile din jur, melanomul fiind cel mai agresiv cancer. Ultraviolete de tip A şi de tip B penetrează pielea şi afectează ADN-ul celular, inducând astfel modificări celulare care, în timp, duc la apariţia cancerului. Recomandarea este ca expunerile să fie cât mai limitate şi, întotdeauna, pielea să fie protejată fie prin îmbrăcăminte, fie prin cremele cu ecran solar. Stratul de ozon se micşorează anual din cauza poluanţilor atmosferici şi, de an la an, la nivelul pământului ajung mai multe tipuri de radiaţii care sunt mai puternice. Radiaţiile ultraviolete de tip C, care nu ajungeau atât de des la nivelul pământului sunt prezente, în special, acolo unde stratul de ozon este mai subţire. Ultravioletele de tip C distrug, de asemenea, structura celulelor, ADN-ul molecular, împiedicând înmulţirea celulelor şi cauzând moartea lor. Cea mai buna soluţie pentru a ne proteja de cancer, dar şi de arsuri solare şi îmbătrânire prematură, este expunerea la soare doar dimineaţa şi seara, până în ora 10 şi după ora 16, deoarece la prânz, radiaţiile ultraviolete cad perpendicular, iar dimineaţa şi seara sunt mai puţin intense pentru că nu cad perpendicular, ci tangent pe pământ, ceea ce face ca nivelul iradierii sa fie mai mic, iar expunerea mai puţin riscantă.
Posted on: Sat, 03 Aug 2013 16:15:12 +0000