Este atat de evidenta datoria pe care o avem de a ne impaca cu toti cei carora le-am gresit, cerandu-le iertare din inima. Cand suntem vinovati, insasi constiinta noastra ne indeamna tainic spre a ne cere iertare si a cauta sa aducem mangaiere acolo unde am adus intristare, suparare sau durere. Cand nu suntem vinovati, insa, dreptatea nu ne indeamna sa ne cerem iertare, nici sa cautam impacarea. Simtim ca cei care ne-au gresit noua sunt datori sa vina la noi, sa ne ceara iertare si sa ne aseze pe noi in postura (bazata pe mandrie) de a le oferi iertarea. Aceasta dreptate nu este insa pe placul lui Dumnezeu, precum si zice: "De nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra in imparatia cerurilor" (Matei 5, 20). Se cuvine, deci, sa facem mai mult decat ni se pare a fi de ajuns. Deci, chiar si atunci cand altii ne gresesc noua, iar noi suntem nevinovati, suntem datori a cauta sa ne impacam cu ei. Daca ei isi dau seama de greseala lor, dar le e rusine sa-si recunoasca vina, atunci se vor bucura cand ne vor afla pe noi cautandu-i. Mai mult, daca ei ne socotesc pe noi vinovati, ceea ce inseamna ca in veci nu vor veni sa caute impacarea cu noi, cu atat mai mult vom dobandi har inaintea lui Dumnezeu, vazandu-ne cum cautam sa-l castigam pe aproapele. Cand ne aratam indiferenti fata de lucrurile pe care aproapele nostru ni le-ar putea reprosa, pe drept sau pe nedrept, suntem vinovati inaintea lui Dumnezeu. Iisus a spus: "Daca iti vei aduce darul tau la Altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tau acolo, inaintea Altarului, si mergi intai si impaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau" (Matei 5, 23-24). Sa nu zica nimeni: Nu pot ierta ! Neputinta de ierta este gresit numita "neputinta", caci fiecare om poate ierta cu adevarat daca isi doreste cu toata inima acest lucru. Din pacate, insa, omul spune ca vrea sa ierta, desi, in adancul sufletului sau, cel mai adesea in mod inconstient, el nu vrea sa ierte. Desi sunt epuizante, tinerea de minte a raului si pizmuirea dau celui care nu iarta un sentiment de putere si de superioritate. Doar atat poate oferi diavolul, un sentiment parelnic de putere. Vai celor care se mint pe ei insisi, zicand: "Vreau sa iert, dar nu pot!" Daca pe noi insine si chiar pe oameni ii putem pacali, pe Dumnezeu, insa, din fericire, nu putem sa-L pacalim! Pentru aceasta trebuie "sa se cerceteze (rugaciune, post, spovedanie, pocainta) omul pe sine si asa sa manance din Paine si sa bea din pahar" (I Corinteni 11, 28). De vazut si: "Nu il urasc, nu am nimic cu el!" / "Nu vreau sa pot!" / "Iertarea ne vindeca" / "Sa lucram cu mintea ceea ce nu putem lucra cu inima!" Inca si mai mult de atat ne cere Dumnezeu ! Mantuitorul Iisus Hristos ne spune: "Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa, iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua" (Matei 5, 39-41). Si inca: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5, 44-48). Sa cerem iertare din inima celor care ne gresesc noua ! Sa ne bucuram ca putem ierta si noi cate ceva pentru Dumnezeu ! Sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat puterea de a hotara cum sa ne ierte ! "Iarta-ne noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri!"
Posted on: Wed, 18 Sep 2013 23:52:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015