Fructele de soc holer, hoz, iboz, scorpat, soc soc2 SOC s.m. Nume dat mai multor specii de arbuști de dimensiuni mici, aparținând familiei Adoxaceae, cu flori hermafrodite, grupate în inflorescențe generoase albe sau crem și cu fructele sub formă de boabe negre-albăstrui sau roșii (foarte rar galbene sau chiar albe). Au frunze pinate, alcătuite din 5 până la 9 frunzițe alungite (între 5-30 cm) cu margini zimțate. Speciile de soc se întâlnesc în zonele temperate și subtropicale de pe toate continentele, cu pregădere în emisfera nordică. Multe dintre specii sunt cultivate mai degrabă pentru calitățile ornamentale. Numele genului, Sambucus, vine din sabucus, numele dat de romani plantei. Alte nume românești, folosite regional, sunt: holer, hoz, iboz, scorpat. soc7 Dintre toate speciile de soc, cea mai răspândită în flora spontană de la noi este Sambucus nigra, socul cu fructe negre. În copilărie am fost învățată, ca mulți alții, că bobițele acelea indigo care atârnau în ciorchine prin bălăriie de la marginea satului sunt toxice și sub nici o formă nu trebuie să le mâncăm. Astăzi descopăr lucruri noi despre o plantă pe care o credeam bine știută. Fructele crude ale majorității speciilor de soc conțin o substanță chimică aglicozidă care, în urma procesării în organism, se transformă în cianură. Acest cuvânt pe care l-am învățat în adolescență din carțile Agathei Christie mă duce automat cu gândul la otrăvire, însă adevărul este că ar fi nevoie de o cantitate uriașă ca intoxicația să se întâmple. O mână de fructe coapte de soc ar putea provoca cel mult un deranj la stomac persoanelor sensibile. Însă, gătite, toate fructele de soc devin cât se poate de comestibile și delicioase și pot fi preparate în modalități variate la fel de bine ca afinele sau murele. Și acum adevărata supriză. Sambucus nigra, adică socul de la noi, este singura varietate a cărei fructe devin comestibile fără restricții în momentul în care s-au copt complet. Dar, ca să fiți siguri că nu vă expuneți familia la eventuale neplăceri, cel mai bine este să consumați fructele de soc în diverse preparate care presupun expunerea la tratament termic. Căldura focului anihilează toxina cianidică. Ne-am obișnuit de mici să bem socată făcută din flori în zilele de la începutul verii. Părinții mei o preparau în damigene uriașe, cu miere și lămâie și era cu atât mai bună cu cât stătea câteva zile la fermentat. Dar atâtea alte bunătăți pot fi preparate din fructele de soc: dulceață, gem, jeleu, sirop, tarte și prăjituri. În Anglia se se face un sos chutney, iar în regiunile germanice există un fel de mâncare tradițional Fliederbeersuppe - supă de fructe de soc. Ungurii fac și ei un soi de palincă din fructe, iar în Suedia snapsul aromatizat cu soc este o băutură populară. Belgienii au Beers Vlierke, bere cu fructe de soc iar vinul de elderberry este bine cunoscut în țările de limbă engleză. soc1 soc3 soc4 Un studiu publicat în Journal of Alternative Complementary Medicine a relevat că dintre subiecții suferind de influenza B cei tratați cu extract din fructe de soc, în opoziție cu cei cărora li s-au dat medicamente placebo, s-au recuperat mult mai rapid. Alte studii asemănătoare au demonstat că acest tip de extracte sunt benefice în cazurile de răceală, vindecând pacientul mult mai repede. Din timpuri străvechi socul a fost folosit ca plantă medicinală în special în afecțiunile legate de aparatul respirator, în cure de slăbire, pentru ameliorarea cirozei – pe internet există multe articole despre beneficiile terapeutice ale acestei plante.
Posted on: Mon, 26 Aug 2013 04:58:30 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015