GHETTO Semnificaţia acestui cuvânt, provine din cuvântul italo-veneţian „guetto” care înseamnă în traducere strictă-cartier. A fost folosit spre a desemna comunităţile mozaice (iudaice), care au emigrat în urma distrugerii Ierusalimului în anul 132 d.ch. de către romani ca urmare a ultimului război iudaic. Este foarte semnificativ că masele de evrei plecate din Palestina şi stabilite ulterior în Europa (Italia, Spania, Portugalia, Peninsula Balcanică), în Nord-Africa şi ulterior în Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi mai târziu în Nord America (după sec.XVI), au folosit acest cuvânt semnificativ „guetto” pentru a-şi desemna aşezările lor într-un anumit cartier, unde se strângeau şi locuiau comasaţi toţi coreligionarii lor, indiferent de etnie şi de geneză(rasă), căci impropriu numele de „evrei” s-a dat şi altor naţii(etnii) şi rase(geneze) care au adoptat Tabelele lui Moise( religia mozaică) şi au practicat-o fervent adesea în mod fanatic şi dogmatic. Este ştiut după „Cronica Byizantină” că în secolul VIII d. ch. Neamul turanico-altaic al Khazarilor- originari din Khazahstan şi stabiliţi la N de Marea Neagră şi Caucaz şi la Est de Marea Caspică, au adoptat religia mozaică(an 740 d. ch.), fiind ulterior numiţi greşit cu termenul de „evrei” din răsăritul european. Arabii, care îi cunoşteau au scris multe cronici despre ei, cea mai cunoscută a lui Ibn Bettuta (sec. 9 d.ch.) în care erau descrişi în celebra lucrare „Chronica Khazară”- unde exploratorul beduin dă informaţii despre ei. În sec. XIVd.ch. în vremea dogelui Andrea Dandolo, Serenisima Venezia, care cuprindea în N. Italia, Liga Lombardia şi Dalmaţia în Marea Adriatică a făcut un recensământ şi a constatat, mai ales la Venezia prezenţa în tot statul a circa 100.000 de „evrei”, cu specificul că 60.000 erau evrei (sefarzi) care vorbeau ebraica, dar 40.000 erau din Răsăritul Europei aşkenati(albi) şi Khazari care nu cunoşteau şi nu vorbeau ebraica limbă oficială. De fapt „ghettoul” era impus de rabinii (conducătorii religioşi) lor ca izolare voluntară de celelalte comunităţi, pentru a-şi forma şi a-şi aplica în rândul lor propria lor Lege de Stat în Stat şi de a nu se contopi cu autohtonii. Există în „Scrierile Vaticanului” exemple concrete în care aceste comunităţi refuzau contactul direct cu autohtonii practicau cămătăria şi zaraferia , încălcând legile statului-gazdă. Dar ei practicau acest sistem cu ceilalţi-cu autohtonii pe care îi considerau goimi (străini). Între ei erau interzise practicile comerţului ilicit. De aici acest cuvânt s-a extins ulterior desemnând toate cartierele mozaice , din întreaga lume unde era impus să trăiască doar cu prescripţiile „Vechiului Testament”, de către rabini, nu de către autohtoni. Acesta-i adevărul! Material pus la dispoziție de B.M.
Posted on: Thu, 05 Sep 2013 07:50:15 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015