Glasul morilor Glasul morilor de apă, Glasul morilor de vânt, Glasul morilor severe care macină Romanţa Zilelor de mâine, Glasul dătător de pâine, Care-mbracă-n alb veşmânt Năzuinţa şi speranţa. Glasul morilor severe care-ngroapă Şi dezgroapă De sub piatră-acelaşi Cânt, Glasul morilor de apă, Glasul morilor de vânt, Să-l asculţi de dimineaţă, până-n seară, Ore-ntregi şi zile-ntregi, Să-l asculţi supus ca-n clipa când vorbeşte inspirarea Să-l cunoşti, Să-l înţelegi, Să-l înveţi pe dinafară Şi să-l cânţi şi tu cu apa, Şi să-l cânţi şi tu cu vântul, Căci e glasul-n care Cântul Plămădeşte-ndestularea!... Iar când noaptea amuţeşte glasul morilor, Târziu, Când prin scocuri, nemişcată, apa doarme ca-n sicriu, Când prin aripi vântul trece cu aceeaşi nepăsare Suverană, Ca prin pânza zdrenţuită-a unei nave, Şi când piatra morii-ţi pare O pecetie domnească Dezgropată din arhiva prăfuitelor hrisoave, Tu să te gândeşti la grâul care face să-ncolţească Iarna, De sub piatra morii, năzuinţa şi speranţa, Şi să-ţi aminteşti de glasul care macină Romanţa Zilelor de mâine - Glasul dătător de pâine!
Posted on: Wed, 31 Jul 2013 04:46:30 +0000