Isus a fost provocat de ucenici să vorbească explicit despre sfârșit iar când o face folosește templul ca punct de plecare. Există vreo legătură între templu și sfârșit? Evreii trăiau și ei într-o anumită paradigmă a sfârșitului caracterizată de un model conceptual, o structură mentală, un tipar ceremonial, un șablon comportamental determinate de o anumită viziune asupra istoriei și viitorului. Pentru ei viitorul era prederminat, închis, sigilat datorită legământului lui Dumnezeu cu Israel. Mesia va veni, nemurile vor fi zdrobite iar Israel va conduce lumea. Pur și simplu nu exista alt scenariu, o altă perspectivă. De aceea ucenicii asociau sfârșitul Ierusalimului cu sfârșitul veacului deoarece nu puteau concepe continuarea istoriei fără Israel. Într-o paradigmă a sfârșitului ești condiționat de sfârșit, mai precis de o anumită versiune iar atunci când nu vine sau vine altfel, ce opțiuni mai ai? De ce asociază Isus templul cu sfârșitul? Istoric vorbind, templul a mai fost distrus iar Israel împăștiat; profetic vorbind, când Isus va ieși din Templu va declara sfârșitul istoriei prin afirmația S-a sfârșit! (Ap.16,17). Pentru evrei templul era o structură imuabilă, era centrul, esența, repereul, fără de care cele trei fundamente, Dumnezeu, Israel, Religia încetau să mai aibă sens. Care era scopul templului? O parabolă prin care oamenii să înțeleagă intenția lui Dumnezeu (Ex.25.8) de a locui în fiecare ființă creată, de a-L cunoaște personal (EGW în Hristos Lumina Lumii în capitolul În Templul Său). Scopul structurilor, ritualurilor, învățăturilor religioase este să-L descopere pe Dumnezeu. În momentul când nu mai reușește lucrul acesta se întâmplă fenomenul revers - îL obscurizează. Isus deja declarase prin afirmații că adevăratul templu era chiar El iar prin acțiuni publice că templul pământesc devenise un obstacol. Nu doar că templul era inutil dar mai grav, Dumnezeu fusese fetișizat, obiectivizat, materializat în forma acelei structuri, templul luându-I locul. Devenise reprezentarea oficială a lui Dumnezeu iar rezultatul era o versiune alternativă a adevărului, religiei, divinității, o imagine sacră, adică unică, normativă, definitivă, monocromă, într-un cuvânt o icoană. În fața icoanei ai doar două posibilități: iconodul sau iconoclast. Templul devenise o astfel de icoană, nenegociabilă la fel ca și teologia și religia iudaică iar Isus a avut ingrata misiune de a fi iconoclastul de serviciu. Deși templul continua să vorbească mai departe prin aceleași simboluri, ritualuri, structuri, limbaj, imagini, paradoxal, rezultatul nu era revelarea lui Dumnezeu ci obscurizarea Sa. După 40 de ani de la discursul escatologic din Matei 24 templul a fost distrus definitiv ceea ce a condus la sfârșitul Israelului ca reprezentant a lui Dumnezeu. Reușește astăzi teologia, sanctuarul, religia, structura, comportamentul să-L descopere pe Dumnezeu sau din contră, utilizând aceleași simboluri, imagini să produci exact efectul opus, adică obscurizarea Lui?
Posted on: Wed, 30 Oct 2013 10:28:06 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015