LUNA SEPTEMBRIE ZIUA A TREIA • Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Anthim El s-a născut la Nicomidia, şi a fost crescut de mic în Sfînta Credinţă Creştină. „Trupul lui şi 1-a omorît de patimi, duhul şi 1-a smerit, invidia a smuls-o de la el, mînia a supus-o sub puterea lui, trîndăvia a alungat-o cu totul de la sine… A avut dragoste către toţi şi pace cu toţi; a fost cu dreaptă socoteală în toate, cu rîvnă pentru slava lui Dumnezeu şi plin de dreptate către toţi”. Nu este de mirare că un bărbat avînd asemenea virtuţi a fost ridicat episcop. Sfîntul Anthim a păstorit Biserica Nicomidiei în timpul cumplitelor prigoane ale ticăloşilor împăraţi Diocleţian şi Maximian împotriva creştinilor. În acel timp mai ales Nicomidia era înecată în sînge de mucenici creştini. Într-un an, de Praznicul Naşterii Domnului, au fost arşi de vii douăzeci de mii de mucenici, îngrămădiţi întru o singură biserică (vezi ziua de 28 decembrie). Aceasta s-a întîmplat chiar în timpul arhipăstoririi Sfîntului Anthim. Dar chiar şi aşa, sîngeroasele şi bestialele persecuţii nu s-au încheiat doar cu atît, ci ele au continuat, mulţi creştini fiind aruncaţi în temniţă, de unde erau scoşi doar ca să fie torturaţi din nou şi ucişi. Sfîntul Anthim atunci s-a retras în satul Semăna, nu pentru că i-ar fi fost frică de moartea mucenicească, de care s-a şi învrednicit, ci spre a întări de acolo turma lui, în mergerea ei spre mucenicie, ca nu cumva vreunul dintre ei să cadă de la Hristos, din puţinătatea inimii şi de frică. Una dintre epistolele lui trimise creştinilor în închisoare a fost interceptată şi predată lui Maximian. Împăratul a trimis douăzeci de soldaţi care să îl afle pe Anthim şi să i-1 aducă lui. Bătrînul cel încuviinţat şi văzător cu duhul a ieşit întru întîmpinarea soldaţilor, i-a adus la casa lui, şi le-a slujit la masă ca unor oaspeţi, şi numai după aceea le-a arătat că el este Anthim cel pe care îl căutau. Soldaţii, uluiţi de măreţia şi bunătatea bătrînului, 1-au sfătuit să se ascundă, zicînd că la împărat vor merge şi vor spune că nu l-au găsit. Dar Sfîntul le-a arătat că nu li se cuvine Creştinilor să zvonească minciuni ca să îşi scape pielea acestei vieţi, cu atît mai puţin cînd ea este vremelnică şi trecătoare. Pe drum toţi soldaţii au crezut în Hristos şi au luat Sfîntul Botez din mîna Sfmtului Anthim, pe cînd se aflau pe calea de întoarcere la Nicomidia. Necuratul împărat 1-a torturat bestial pe Sfîntul Anthim vreme îndelungată, apoi i-a tăiat capul cu securea. Sfîntul Sfinţit Mucenic Anthim şi-a săvîrşit alergarea şi L-a proslăvit pe Hristos la începutul veacului al patrulea. El s-a înălţat la ceruri, unde se veseleşte împreună Domnul Hristos şi cu ai Cerului cetăţeni. • Pomenirea Sfintei Muceniţe Vasilisa Vasilisa a fost o tînără în vîrstă de nouă ani. Ea a fost omorîtă prentru credinţă la Nicomidia la scurtă vreme după uciderea Sfîntului Anthim, Arhiepiscopul cetăţii. Torţionarii au schingiuit-o bestial, transformîndu-i tot trupul într-o rană, dar ea i-a rămas credincioasă lui Hristos Dumnezeu. Dumnezeu însă a păzit-o întreagă pe muceniţa Lui, şi de foc şi de fiarele sălbatice, ceea ce 1-a făcut pe Alexandru, domnitorul Nicomidiei şi torţionarul ei, să cadă la picioarele ei, să se pocăiască şi să ceară de la ea îndurare. El a cerut să fie instruit în Sfînta credinţă creştină, a primit Sfîntul Botez din mîinile lui Antonie Episcopul, şi a murind înaintea Vasilisei, fiind îngropat de aceasta. Vasilisa după aceea a ieşit afară din cetate într-un cîmp, a căzut în genunchi, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a rugat Lui îndelung, şi şi-a dat sufletul întru ale Sale mîini, la anul 309. • Pomenirea Sfântului Ioanichie, Arhiepiscopul şi întâiul Patriarh al Sârbilor Sfîntul Ioanichie s-a născut la Prizren, slujind mai întîi ca secretar al Regelui Duşan. El a fost ridicat arhiepiscop în 1339, şi apoi înălţat la rangul de Patriarh în anul 1346. Sfîntul loanichie a fost un ahipăstor zilot şi un mare organizator al Bisericii Sîrbe, „un mare apărător al legilor Sfintei Biserici”. El s-a odihnit întru Domnul în a treia zi a lunii septembrie din anul 1349. Sfintele lui moaște odihnesc la Patriarhia din Peci. • Pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Teoctist [împreună-ajunător cu marele Eftimie] Sfîntul preacuvios Teoctist a fost un mare postitor şi împreună-nevoitor cu Sfîntul Eftimie cel Mare. Sfîntul Teoctist a fost egumen al Lavrei Marelui Eftimie, care se afla cam la şase mile distanţă de Ierusalim, pe drumul lerihonului. El a fost întru toate un următor fidel al Sfîntului Eftimie cel Mare, sub a cărui lumină a călăuzit duhovniceşte sufletele şi a condus lavra, pînă la nouăzeci de ani ai vieţii sale. El a plăcut lui Dumnezeu cu viaţa pe care a dus-o, şi s-a strămutat la locaşurile Sale cereşti în mijlocul veacului al cincilea, în timpul arhipăstoririi lui Anastasie, Patriarhul Ierusalimului.
Posted on: Tue, 03 Sep 2013 06:00:00 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015