Lipește-ți buzele de fruntea mea și lasă-ți iubirea acolo. Ți-am spus să nu-mi dai drumul la mână niciodată. Nu ai făcut-o. Deci chiar mă iubești… Știi… când cad primul instinct e să rămân acolo, jos. Să stau și să zac și să mă autocompătimesc. Dar apoi mă uit în oglindă și mi se pare că sunt patetică, așa că după ce mai vărs câteva lacrimi mă ridic, îmbrac cele mai frumoase haine și plec să cuceresc lumea. Cu tine de mână. Ah, și cred că ai vrea să știi că am încetat să mai duc lupte care nu-mi aparțin. Pierdeam timp prețios. Ce greșeală! Și da, știu… mi-ai spus de atâtea ori! Și nu vreau să mai fiu înțeleasă de toată lumea. Cum m-ar putea înțelege restul oamenilor dacă eu nu-mi înțeleg uneori propriile gânduri, acțiuni, trăiri? Doar tu. Doar tu poți să mă lași să fiu cel mai ciudat om de pe pământ și să-mi dai sentimentul că nu e nimic greșit în asta. Doar tu rămâi chiar și atunci când te gonesc și mă faci să mă simt cel mai iubit om din lume. Știi… doar tu faci toate astea! Tu. Tu al meu.
Posted on: Mon, 11 Nov 2013 17:07:25 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015