Minţile noastre se împreunează ca două frunze de toamnă ce cad în adierea vântului sălbatic şi cald. Te alint în durerea cuvintelor mele, te aştept gândindu-mă la zilele fără tine – şi astăzi, este frig… Tu nu mai ştii ce e aceea dragoste, ce e acela sentiment; şi totuşi – te iubesc. M-asculţi într-un final, îţi pătrund în minte prin ochii goi, îţi sparg becul cel beat de istoria ta, a noastră. Mă întind în nisipul uscat din privirea ta murdară de iubire seacă şi… Te privesc cum te duci. P.S.: Te-am iubit… Al tău iubit.”
Posted on: Mon, 29 Jul 2013 03:27:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015