Monahia Fotini, una dintre maicile care l-au ingrijit pe parintele Iustin in toata perioada in care starea sanatatii sale a devenit critica, relateaza in revista „Atitudini”, publicatie a Manastirii Petru Voda, ultimele vorbe ale duhovnicului. „Cu 5 zile inainte de a-si da duhul, a fost ceva mai bine, parca isi revenea si prinsese ceva putere. In aceasta ultima perioada toti ucenicii mai apropiati au luat un ultim cuvant de invatatura de la parintele, un ultim sfat”, povesteste maicuta. "L-am intrebat o problema care ma framanta demult, o intrebare pe care pana acum m-am ferit sa i-o pun in mod transant de teama posibilelor reactii dure – pana unde putem merge cu lupta impotriva actualelor cipuri din actele noaste de identitate? Si l-am intrebat mult mai concret. Relatez intocmai. „Parinte, stiti problema cardurilor de sanatate, ele nu au intrat inca in vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totusi obligatorii. Va intreb: ce sa faca o mama care are un copil bolnav in stare critica si este necesara o interventie chirurgicala, pentru ca altfel ar muri? Ca sa il opereze va trebui internat, ca sa il interneze, are nevoie de cardul de sanatate cu cip. Ce sa faca mama? Sa isi interneze copilul sau sa il lase sa moara? Parintele foarte grav a raspuns, ridicand din maini in semn a protest: „Nu, sa nu il lase sa moara. Eu nu imi pot asuma aceasta decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepadare… Dar fiecare sa faca dupa constiinta si puterea lui. Cat puteti luptati impotriva lor cu toata forta si unitatea, dar fara atitudini extreme, inca nu e cazul. E vorba insa ca mai sunt 12 luni… Aici Parintele s-a oprit. Noi am intrebat: „12 luni si scapam de cipuri”? „Nu”, a raspuns Parintele, 12 luni de libertate si vine urgie”. Cineva a intrebat sa explice mai clar, dar parintele nu a mai raspuns. Atunci eu am zis: „In acest caz parinte, trebuie sa va insanatositi ca nu are cine sa ne ajute”. Parintele a raspuns iar cu umor si zambetul cel mai frumos din lume: „Mai, sa stiti ca nici eu nu stiu ce sa fac. Nu m-am hotarat daca sa traiesc sau sa ma duc. Nici eu nu mai stiu ce vreau”. A luat o gura de mancare si ne-am retras unul cate unul, luand binecuvantare. Am luat si eu binecuvantare si parintele, in marea lui dragoste, nu m-a lasat fara cuvant si mi-a dat, strangandu-ma de mana, ultima binecuvantare: Maica, sa nu lasi revista! Tine tare, inainte!
Posted on: Tue, 13 Aug 2013 16:20:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015