Mă doare să văd cum s-au transformat oamenii de-a lungul timpului. Pe vremea părinţilor mei, oraşele erau mici, toată lumea se cunoştea cu toată lumea. Dacă cineva avea nevoie de ajutor, se iveau zeci de mâini pregătite de treabă, deşi majoritatea dintre ei aveau propriile familii şi o gospodărie întreagă de întreţinut. Dar nu vroiau ca la sfârşitul unei zile cineva să fie necăjit sau nemulţumit. Nimeni nu vroia nimic la schimb, nu se dădea cu capul de pereţi că a pierdut câteva ore din timpul preţios. Era de ajuns prietenia, o strângere caldă de mână, şi o masă bogată de mulţumire în jurul căreia se strângeau şi câte 5 familii. O casă, cu ajutorul unui sat întreg se ridica în cateva zile. Casele erau toate de aceeaşi formă, de aceeaşi culoare, şi nu exista întrecerea : cine face mai multe etaje, a cărui casă seamănă mai mult cu un palat sau a cărei culoare e mai ţipătoare. Femeile erau casnice, da. Nu existau electronicele şi electrocasnicele de astăzi care să le uşureze munca. Era totuşi stresant să faci toate lucrurile manual. Şi totuşi la sfârşitul zilei totul era bine pus la punct, nu exista o treabă care să fi rămas neterminată. Şi în acea vremea lumea era stresată. Se spune că în ziua de azi stresul influenţează foarte mult viaţa cotidiană. De unde şi problema multor cupluri de a avea copii. Ei bine, uitaţi-vă la părinţii voştri. Majoritatea au câte 3,4,5 fraţi. Femeile erau mult mai fertile atunci, în ciuda stresului pe care credem că l-ar fi avut din pricina lipsei tehnologiei. Câteodată stau şi mă gândesc...oare lumea a evolut în rău de una singură, sau s-a lăsat pur şi simplu manipulată de tot ce înseamă tehnologie? O.
Posted on: Thu, 12 Sep 2013 13:16:20 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015