N-am nimic, absolut, cu melcul. Este o ființă pe-această planetă. Voi metaforiza, prin urmare. Melcul își urmează, orbește, calea, ignorând cu desăvârșire dacă-i periculoasă pentru el sau nu. Melcul nu gândește. Zeci, poate sute, mii, sunt striviți pentru că… asta-i soarta lor. Eu cred c-am ajuns și noi, la rându-ne, să trăim ca niște melci, pe căi mai mult sau mai puțin periculoase pentru propriul destin. Argumente? - See more at: danielkitu.ro/2013/08/05/destin-de-melci/#sthash.1WhCDTfT.dpuf
Posted on: Mon, 05 Aug 2013 10:50:47 +0000