Poporul român trăieşte pe Ponteroze Scris de : Teodor Seran Cele mai grave probleme ale României nu sunt nici pe departe sărăcia, şomajul sau delictele de evaziune fiscală. În continuare, se pare că cea mai gravă problemă , care generează toate relele din societate este în continuare existenţa la Cotroceni a preşedintelui Traian Băsescu. Cel puţin, acesta este modul de gândire al premierului Victor Ponta, care nu mai conteneşte cu lamentările, pe ecranele televiziunilor. Poporul român trăieşte pe Ponteroze opinie În realitate, cetăţeanului român i se fâlfâie de prezenţa în continuare a Preşedintelui. El vrea doar să trăiască mai bine, să mănânce mai multă carne, să mai plece în concediul de odihnă într-o staţiune, sau undeva la mare, să nu mai plătească atât de multe impozite şi să aibă puterea financiară de a-şi ţine copiii în şcoli înalte. De aceea, pălăvrăgeala zilnică a premierului Victor Ponta devine cu timpul tot mai penibilă. Tot mai mulţi români conştientizează zilnic cât de mult s-au păcălit atunci când au votat într-o proporţie covârşitoare pentru prezenţa USL-ului în fruntea ţării. Prezenţa acestei coaliţii la Putere nu ne-a scăpat de blestemul care bântuie societatea post-decembristă, acela al manifestării dictaturii, chiar dacă ne place să ne autodefinim partizani fideli ai democraţiei. Istoricii duşmani ai neamului nostru au susţinut cu înverşunare în unele lucrări pline de venin faptul că ne-am trage ca neam din unele „scursori”, strânse din tot imperiul şi aduse să colonizeze Dacia. Se făcea aluzie în mod special la o categorie rău famată, alcătuită din latrones, acei mercenari din armata romana, lăsaţi la vatră, cuvântul căpătând o tentă peiorativă, apropiat de cel de „ hoţ”. Cu alte cuvinte, poporul român, s-ar trage din hoţii adunaţi de prin tot Imperiul Roman. Desigur că această teorie nu reflectă realitatea, dacă ne gândim la excepţionalul caracter al dacilor şi la calitatea deosebită a societăţii romane. Avem şi modele în acest sens, pe care istoria le-a impus ca fiind de necontestat. Răzăşii Moldovei şi moşnenii Ţării Româneşti au existat ca entităţi deosebit de puternice şi ca modele de comportament civic şi patriotic, pe care s-a bazat Ţara în creşterea ei peste veacuri. Dacă ne oprim cu istoria pe la 1600, s-ar părea că totul este în regulă. Aveam modele, aveam bărbaţi puternici şi curajoşi, aveam mari patrioţi, aveam demnitate naţională. Unde au dispărut aceşti oameni? A existat oare o evoluţie firească a istoriei, sau au existat o serie de accidente în lanţ, care ne-au transformat din bărbaţi puternici şi neînfricaţi ai Daciei şi ai Romei, în nişte „papă-lapte”? Poate că o vină o au şi fanarioţii, sau poate şi turcii, o singură concluzie putând fi exprimată cu certitudine în prezent: suntem doar o copie palidă a acelui popor român din Evul Mediu şi nicidecum asemănător acelui popor român prefigurat în epoca comunistă: harnic, cinstit şi ospitalier. Realităţile prezentului sunt cu totul altele şi nepermis de triste. Una dintre non-calităţile a cărei existenţă se reproşează este cea a lipsei de implicare, manifestată printr-o stare de lehamite acută, „cauza cauzelor” pentru actuala sărăcie şi degradare în care trăim. Majoritatea cetăţenilor a hotărât la ultimele alegeri să urmăm o cale care ar fi putut să ne aducă un trai mai bun şi o relativă prosperitate. A trecut destul timp pentru a putea constata că acest drum ales, nu este bun. Din acest moment, ar trebui să se declanşeze, fără niciun moment de întârziere, simţul responsabilităţii civice. Mai ales pentru că pe zi ce trece, cei care se află la Putere, câştigă teren. Motorul tuturor acţiunilor într-o societate este „Banul”, acesta fiind atuul decisiv în afirmarea şi menţinerea supremaţiei de către conducătorii politici. În limbajul popular se spune despre cei care conduc: „ au banul pe mână şi fac ce vor!” În condiţii normale, acest „ fac ce vor”, ar trebui să reprezinte o acţiune dedicată binelui public. Niciodată nu se întâmplă aşa. Doar se clamează public că s-ar dori binele şi nu răul. În planul doi al gândirii, acţiunile propuse sunt total contrare binelui, pentru că se doreşte binele altor categorii, grupări sau chiar persoane publice. Din underground, destul de obscure pentru marele public, având însă o structură şi o personalitate puternică, în cele mai multe cazuri determinantă pentru guvernanţi. Aceste structuri nu sunt doar puternice, ci şi deosebit de periculoase, putând fi considerate drept structuri mafiote, gata oricând să se opună instituţiilor statului. Aceste structuri, constituite în grupări de interese, au nevoie ca de aer, de drenarea banului public. Presiunile asupra guvernelor sunt uriaşe şi permanente. Statul este slab, cu dinţi de lapte, neîndrăznind „să se ia la trântă” cu aceste structuri, pentru a lămuri situaţia „care pe care!”. Iată de ce statul nu poate şi nu vrea să eradicheze evaziunea fiscală, operaţie care ar aduce la bugetul de stat un plus de 40 – 50 miliarde de euro. Şi exemplele pot continua, numărul organizaţiilor de tip mafiot fiind extrem de numeros, constituindu-se într-un soi de „larve” care sug vlaga naţiunii. Nu este niciun fel de exagerare şi niciun gen de patetism, de cele mai multe ori, guvernanţii refuzând să vorbească despre astfel de lucruri. Dacă am judeca lucrurile de la nivelurile underground-ului, oneros din România, poate că am putea să îi acordăm lui Victor Ponta, o oarecare brumă de circumstanţe atenuante. „Asta e, nu poate, nu poate!” . în aceste condiţii însă, cel care deţine funcţia supremă de conducere, este necesar să facă în mod obligatoriu, două lucruri: 1. Să recunoască public că nu poate 2. Să plece din funcţie. Îl credeţi în stare pe Victor Ponta să facă unul dintre aceste lucruri? Niciunul dintre guvernanţi nu va pleca de bună voie din anticamera visteriei, pentru a trăi dintr-un salariu mediu sau dintr-o pensie mizerabilă. Există în prezent o „castă” sus-pusă care habar nu are cum arată realitatea, cea urâtă şi neagră, care doare şi în care se trăieşte, ignorându-o şi persiflându-o cu un cinism înfiorător. Au în spate, însă o proptea permanentă, care le conferă forţa şi curajul de a întreprinde orice fel de acţiune, chiar dacă este în detrimentul binelui public. De aceea merg întotdeauna mai departe şi nu renunţă la „ciolan”. În criticăm acum pe Victor Ponta pentru că este la putere şi pentru că el dirijează în prezent cum „se roade ciolanul” . Din păcate, se constată că permite „roaderea” preferenţială a acestuia. Aceasta înseamnă nerespectarea promisiunilor sau mai pe şleau, discreditare prin minciună. Se apropie o iarnă grea, cu măriri de taxe şi impozite şi cu scumpiri de preţuri. În mod obligatoriu, trebuie să ne apuce „ o tristeţe iremediabilă” , în perspectiva iernii care se apropie. De la 1 ianuarie 2014, vom paşi într-o altă Românie, mai apăsătoare, mai cenuşie, în care aerul va fi mai greu de respirat şi în care viaţa va fi mai mizerabilă. Şi vom aştepta din nou o altă primăvară, cu speranţa că se va trezi din îngheţ, conştiinţa civică.
Posted on: Wed, 20 Nov 2013 08:11:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015