Radem de oameni si respingem oameni, radem de obezi de cei slabi, radem de oamenii cu defecte fizice vizibile, uitand ca aceste defecte sunt, de obicei, BOLI. Ii agresam cu priviri dezaprobatoare, cu replici rautacioase, fara sa ne gandim cat de tare le ranim sufletele. Ceea ce nu stim atunci cand radem si stigmatizam un om prea gras, prea slab sau cu vreun defect fizic aparte, este ca trupul omului reprezinta de multe ori consecintele ranilor sufletesti, anumite defecte ale unui trup sunt, de fapt, cicatrici lasate de dureri si trauma ale sufletului… Oamenii sunt frumosi in felul lor, indiferent daca sunt grasi, slabi, daca au doar o mana, doar un picior, daca sunt orbi sau daca au vreo invadilitate anume. Trebuie sa le acordam o sansa, sa incercam sa ii cunoastem, sa le descoperim sufletele care se ascund inauntrul trupurilor in care sunt prizionieri. Fiecare om are defectele lui fizice, slabiciunile lui, ranile lui, luptele lui interioare.. si ar trebui ca inainte sa judecam un om si sa-l aratam cu degetul, sa ne imaginam in locul lui.. Daca am trata oamenii cu iubire, nu i-am mai vedea urati, grasi, slabi, nu ar conta daca le lipseste o mana un picior, daca i-am incuraja cu un zambet si le-am asculta povestile, am descoperii frumoasele lor calitati. Faptul ca radem de ei, ca ii batjocorim si ca ii respingem, ne face pe noi mai frumosi, mai normali, mai buni?? Frumusetea adevarata a unui om nu se poate vedea cu ochii, ci simti cu sufletul. by "*°♥ReBeDeLuL˜"*°♥
Posted on: Fri, 13 Sep 2013 22:11:25 +0000