Radu Ioanid este unul dintre putinii specialisti in studiul Holocaustului din Romania. Sociolog de meserie, el s-a stabilit in a doua parte a anilor ‘80 in Statele Unite ale Americii, la Washington D.C., unde este directorul departamentului de Programe Arhivistice Internationale al United States Holocaust Memorial Museum. La Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington exista peste un milion de pagini de documente in limba romana, provenind din arhive din Romania, Moldova si Ucraina. Cu eforturi mai mult sau mai putin sustinute, depinzind de arhiva in cauza, multe dintre aceste documente se pot cerceta si in Romania. Cred ca Ministerul Invatamintului a privit cu superficialitate pina acum aceasta problema. Acelasi minister continua sa tolereze existenta unei placi care onoreaza memoria lui Ion Antonescu si care se afla in Liceul „Iulia Hasdeu“ din Bucuresti. Cam cum ar suna, in acest liceu, un curs care ar mentiona crimele lui Ion Antonescu? In acelasi timp, va marturisesc ca sint plin de admiratie fata de cele citeva sute de profesori de liceu din Romania care doresc sa predea despre acest subiect, infruntind nedumerirea unora si ostilitatea altora. În octombrie 1942, într-o scrisoare către I. C. Brătianu, Antonescu critica vehement atât acceptarea condițiilor Congresului de Pace de la Berlin, ca urmare a Războiului de Independență (1877-1878), cât și acceptarea semnării tratatului de pace din 1919: ...„jidani, care împreună cu englezii și americanii, au dictat pacea”(din 1919) ... și că Ion C. Brătianu a fost nevoit să primească (în 1878) condiția înjositoare a acordării de drepturi cetățenești evreilor, ...„datorită căreia s-a jidovit țara și s-a compromis economia românească și puritatea rasei noastre”... „El (Brătianu) ... a provocat decăderea morală a României prin capitularea în fața evreilor și a francmasonilor, care și-a căpătat expresia prin instaurarea sistemului democrat-liberal, ce a acordat drepturi tuturor.” Pentru Antonescu, evreii, francmasonii, comuniștii, rușii, sistemul democrat și liberal constituiau un amalgam, dușmanul care trebuia nimicit, ca o cerință impulsivă, ventrală, în afară de logică, explicații sau motive. Antonescu declara la 7 martie 1941: ...„Principiul e că ce este român îl instalez în Bucovina: ce este străin, ucrainean etc. îl punem în lagăre și de acolo îl expediem în țările slave. (...)Domnilor, să aveți înaintea dumneavoastră necesitatea pentru acest neam de a profita – în acest dezastru – ca să se purifice, să devină omogen. Suntem fără milă. Nu mă gândesc la om; mă gândesc la interesele generale ale neamului românesc, care ne dictează să nu mai fim îngăduitori cum am fost până acum și datorită cărui fapt suntem azi împestrițați cu atâția străini care ne-au făcut cel mai mare rău.” (wikipedia) Peste 270.000 de evrei și 36.000 de romi uciși de statul român Studierea Holocaustului a fost introdusa ca materie in invatamintul liceal din Romania, dar materialele didactice necesare (manuale, colectii de texte adecvate pentru nivelul respectiv, materiale documentare) sint cu totul insuficiente deocamdata, iar nivelul de pregatire al profesorilor, in general, nu este nici el foarte inalt – date fiind atat noutatea temei, cat si reticentele de care se lovesc, asa cum spuneati, cei care o abordeaza. De ce este importanta o asemenea disciplina si ce ar trebui sa faca Ministerul Educatiei pentru a asigura calitatea predarii ei? A preda despre Holocaust si despre crimele comunismului e un act de cunoastere a unei istorii falsificate, dar inseamna si a face educatie civica. observatorcultural.ro/Dezbaterea-privind-Holocaustul-in-Romania-poate-avea-loc-acum.-Interviu-cu-Radu-IOANID*articleID_9033-articles_details.html
Posted on: Wed, 09 Oct 2013 11:28:02 +0000