Seara târziu, când ne întoarcem de pe drumurile aproape interminabile pe care ni le inventǎm singuri, uneori cu o tenacitate uimitoare, ne retragem înspre o lume a viselor şi a nostalgiilor noastre. Venim dintr-o lume a trepidaţiilor, dintr-un univers al tehnologiilor şi ne refugiem într-un infinit mai mic, lumea liniştii noastre şi a gândurilor noastre. Fireşte cǎ am fi nedrepţi dacǎ ne-am plânge de atâtea minuni cu care civilizaţia şi tehnologia ne asalteazǎ şi care ne fac uneori sǎ fim atât de mândri şi de aroganţi, dar trebuie sǎ realizǎm cǎ noi, oamenii, suntem bogaţi fǎrǎ sǎ vrem şi adesea fǎrǎ sǎ ştim. Bogǎţia noastrǎ constǎ în lumea vie care ne-a generat şi care ne înconjoarǎ. De 4600 milioane de ani, de când s-a format, Pǎmântul a ştiut sǎ se regenereze şi sǎ supravieţuiascǎ urmându-şi ciclurile lui naturale. Prezenţa poluǎrii aratǎ însǎ cǎ legǎtura dintre viaţǎ şi mediul ei a început sǎ se destrame, cǎ între relaţiile de echilibru ale mediului au apǎrut rupturi. În condiţii de echilibru, în naturǎ nu existǎ deşeuri, reziduurile biologice ale unei specii fiind hranǎ pentru altele, stabilind astfel cicluri de-a lungul cǎrora materia se recicleazǎ. În acest lanţ perfect a intervenit însǎ omul care tinde sǎ distrugǎ acest echilibru transformându-l într-un fenomen liniar. Pentru a arǎta timpul în care omul a reuşit sǎ modifice echilibrul planetei, printr-un concept simplu, o sǎ condensǎm vârsta Pǎmântului (4600 milioane de ani) şi o sǎ îl asemǎnǎm cu o persoanǎ de 46 de ani. Despre primii şapte ani din viaţǎ nu cunoaştem nimic, iar despre perioada de mijloc a vieţii existǎ doar informaţii fragmentate. Pamântul a început sǎ înfloreascǎ la vârsta de 42 de ani...
Posted on: Sat, 16 Nov 2013 21:30:33 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015