Secretul celor 99 de galbeni după o povestire de Dimitris Karmiris traducere Dan HașDean Un rege, copleșit de grijile și problemele din regatul lui, este înveselit și scos din starea de îngrijorare, zilnic, de bufonul lui veșnic zâmbitor și pus pe glume. Spre deosebire de alți bufoni, acesta era un dulos foarte meticulos și nu trecea niciodată peste pragul bunului simț, fapt ce-l băgase în grațiile regelui său, deasemenea un om deosebit. Pe măsura trecerii timpului, problemele regatului se măreau. Alți regi din vecini și de aiurea râvneau la pământurile și avuțiile regatului și supușilor lui. Într-una din zile, bufonul, cu toată strădania lui, nu a reușit să-l înveselească pe rege, ceea ce l-a îngrijorat foarte tare. Trecând cu subtilitate din pielea actorului comediant în pielea unui om obișnuit, încercă să deschidă o discuție cât se poate de normală, cu regele său. -Mărite rege, te slujesc cu credință de atâta vreme că nici nu-mi mai amintesc cât timp a trecut de când am început să o fac. Am reușit de fiecare dată să alung norii negri de pe fruntea ta și să te fac să zâmbești și chiar să râzi chiar și în cele mai dificile clipe ale tale. Să fie acuma atât de apăsătoare grijile care te apasă sau eu am îmbătrânit și întelepciunea ori talentul m-au părăsit? -Intradevăr, multe griji mă fac să fiu foarte neliniștit dar astăzi, nu acesta e motivul pentru care nu ai reușit să mă înveselești. Astăzi va trebui să-ți pun o întrebare care îmi dă târcoale de multă vreme. -Întreabă-mă măria ta! -Tu esti un dulos, așadar nu ești pe deplin liber dar nici pe deplin sclav. Ai famile, ai în paralel cu viața de la curte o viață particulară și totuși ești vesel și pari lipsit de griji în fiecare zi. Întrebarea mea: care este SECRETUL tău? Trebuie neapărat să fie un secret, căci nu pot să cred că nu ai și tu probleme și griji. -Mărite rege, întradevăr sunt un dulos. Cu toate acestea însă sunt un om fericit. Pentru munca mea primesc o sumă de bani care îmi asigură o viață, mie și familiei mele, modestă dar îndestulătoare. Mie nu-mi trebuiesc haine scumpe iar hainele de bufon sunt făcute de croitorul curții. Mănânc mancarea pe care o mănânci și tu la masa palatului. Copii și soția mea trăiesc alături de mine, într-o modestă căsuță e adevărat, dar fără grija zilei de mâine. Singura mea preocupare este să te înveselesc mărite rege și până astăzi am reușit. Bagajul meu de cunoștințe m-a făcut să-mi îndeplinesc datoria mea de bufon cu prisosință. Aceasta e singura mea grijă. Atâta tot. -Ești un meșteșugar al cuvintelor și încerci să-mi răspunzi prin cuvinte care sunt departe de așteptarea mea. Te asigur însă că voi descoperi secretul tău cât de curând. Prin urmare, regele, adună la curte toți înțelepții regatului și fiecăruia în parte îi spuse doleanța sa. Trebuia să afle cu orice preț secretul bufonului său și de unde putea să afle mai repede și mai bine dacă nu de la înțelepții regatului? Cum de reușea să trăiască fără griji și zilnic vesel, deși era un dulos. Nu putea să creadă că un om care nu e pe deplin liber poate fi fericit tot timpul. Rând pe rând, înțelepții regatului și-au spus părerea despre presupusul secret al bufonului semi liber însă, niciunul nu l-a satisfăcut pe rege. Într-un sfărșit, intră în sala de audiențe și cel mai bătrân dintre întelepți care, tocmai din cauză că era cel mai bătrân, a ajuns și ultimul. Îl ascultă cu atenție pe rege, apoi, cerându-și iertare, îi cere o pungă cu 99 de florini de aur. Acesta era prețul cu care regele va afla secretul bufonului său. Ba chiar mai mult, de a doua zi viața bufonuli se va transforma într-o viață plină de zbucium și griji. Neîncrezător, regele, poruncește să i se dea totuși punga cu 99 de florini de aur și, nerăbdător, așteaptă ziua urmatoare să vadă ce se întâmplă. A doua zi în zori, înainte ca bufonul dulos să plece la palatul regal, în ușa modestei lui locuințe se aud ciocănituri scurte. Bufonul iese în prag. Privește nedumerit în toate părțile dar nu vede pe nimeni. Dă să se întoarcă în casă și, abia atunci observă o pungă de piele, special confecționată, din acelea în care se păstrează monezile de aur, pe pragul casei. O ridică și după ce o cântărește câteva clipe, o deschide încet. Ochii i se măresc de uimire cănd observă că e plină cu monezi de aur. O închide imediat, strângându-i șnurul, privește din nou în toate părțile, și nevăzând pe nimeni, intră în casă. Ascunde în tinda casei, în dosul unei lâzi, punga cu florini de aur, apoi, prefacându-se, ca și cum nu s-a întâmplat nimic intră în odaie. Răspunde soției că a fost doar o părere bătăile în ușă, apoi, căută să se pregătească pentru a merge la palat. Toate mișcările le făcea din obișnuință, începând cu spălatul de dimineață apoi cu gustarea pe care o lua în fiecare zi alături de soție și de copii, și în cele din urmă cu îmbrăcatul. Mintea lui era numai la punga de galbeni pe care a găsit-o pe pragul casei. Întrebarea din prima clipă, de unde apăruse punga pe pragul ușei dispăruse demult din mintea lui. Acuma se gândea că e un om bogat, că și-ar putea cumpăra libertatea totală și și-ar putea cumpăra o casă mai mare și câte altele. După ce soția și copii au plecat la munca câmpului, nedumeriți că trăsura palatului așteapta ca niciodată în fața porții, bufonul iese și spune birjarului că își cere iertare de la rege, însă astăzi se simte rău și nu va merge la palat. Dupa ce a plecat și trăsura, bufonul privește prin ochiul de geam, în toate părțile, apoi trage perdeluța înflorată fără sa mai lase loc nici măcar unei cât de mici raze de lumină să pătrundă în odaie. Scoate punga din locul dosit și începe să numere florinii de aur. Îi așează tacticos în teancuri de cîte zece. Construiește nouă turnulețe mici de câte zece monezi iar al zecela rămânând cu doar nouă monezi. Verifică din nou celelalte nouă fișice și constată că nu a greșit. Fiecare avea zece monezi. Doar ultimul fișic avea nouă. Cei 99 de florini de aur erau o avere uriașă. Putea să-și satisfacă cele mai nebănuite visuri cu această sumă. Fiecare dintre cele 99 de monezi reprezenta o mică avere. Pentru un singur florin de aur trebuia să muncești luni de zile fără să cheltui nimic ca să-l ai. El avea acuma 99; 99 de mici averi. Era la marginea unei răbufniri, în a urla de bucurie, dar se abținu. Prima mare grijă își făcu loc deja în viața lui. Banii trebuiau ascunși cu mare grijă undeva. Ieși în tinda casei și într-un ungher doar de el știut, scoate o piatră din zidul casei, după care sapă cu unghiile un locaș făcând loc pungii cu galbeni după care, pune piatra la loc. Curăță cu grijă și ultimul fir de praf, apoi iese din casă cercetând cu grijă fiecare colț al curții. Nu era nimeni care să-l fi urmărit. Intră înapoi și privește locul unde ascunsese punga. Trage o lădiță cu vechituri în dreptul ascunzătorii. Intră în odaie și se întinde pe pat privind în podeaua podului casei. O să meargă la rege și-și va răscumpăra libertatea cu jumătate din bani, apoi va pleca undeva departe, unde va cumpăra o casă mare, în care va trăi fără griji, el și familia lui până la adânci bătrânețe. Dar ce va spune regelui dacă va fi întrebat de unde are banii? Să-i spună că a găsit pe pargul casei o pungă cu 99 de galbeni? Cine îl va crede? Poate o să fie acuzat că i-a furat și nu-i surâdea deloc o decapitare în piața publică. Nu, nu-și va răscumpăra libertatea deplină. Cum a trăit atâta vreme ca dulos poate să o facă în continuare. Dar ce sa facă cu cei 99 de florini de aur? Si de ce 99 și nu 100? O suta era o sumă și mai frumoasă. O sumă rotundă care te face să te simți și mai bogat. O singură monedă de aur lipsea doar, ca să se împlinească acea cifră rotundă și magică; 100. Da, trebuie să facă tot ce poate să împlinească suma de 100 de florini de aur. A doua zi, după ce coborî din trăsură în fața palatului regal, cu pași repezi, urcă scările și după ce-și salută regele, așteptă să se desfășoare ritualul de dimineață, iar dupa terminarea lui, în loc să încerce să descrețească fruntea regelui, se apropie de el încercând mai întai să se scuze pentru ziua de dinainte, continuând să mintă că a fost bolnav, după care iși ceru permisiunea să iși spună o dorință. -Mărite rege, pentru că familia mea s-a mărit și cheltuielile deasemenea, iți cer să-mi îngădui ca, după-amiaza când îmi termin treaba de bufon, să mai îndeplinesc oarece treburi prin curtea palatului, bineînțeles în schimbul unei plăți pe măsura lucrului facut. Regele se arătă uimit de crerea bufonului său și, amintindu-și de spusele bătrânului înțelept, îi aprobă, ca după masa de prânz, cănd el merge să-și facă siesta, bufonul să meargă să-l ajute pe grăjdar. Bufonul mulțumi și interveni din nou: -Mărite rege, dacă s-ar găsi și pentru soția mea o muncă pe timpul nopții de căteva ceasuri ar fi și mai bine pentru familia mea. Pentru rege, spusele înțeleptului prindeau contur și mai bine. Astfel de a doua zi, bufonul, în loc să plece acasă, dupa ce regele se retrăgea în dormitor pentru somnul de după-amiază, își schimbă hainele și merge la grajduri pentru a ajuta grăjdarul să facă curat, să țesele caii, să pregatescă bârlogul vitelor pentru noapte. Abia ajuns acasă, frânt de oboseală, soția lui, după ce-și culcă copii, plecă la palat, să ajute la bucătărie la curățatul cartofilor, morcovilor, la alesul fasolei sau orezului și câte alte treburi necesare pentru ca a doua zi, masa să fie pusă la timp atât în fața regelui cât și a curtenilor. Ca o femeie supusă ce era, nu a îndrăznit să întrebe barbatul, de ce acuma trebuie să muncească toată ziua la câmp iar noaptea să meragă la bucatăria palatului. Nu a întrebat nici de ce, cei doi fii mai mari ai lor trebuiau să meragă la muncă ori de cate ori se ivea ocazia. Toți banii erau adunați cu grijă de bufonul tot mai îngrijorat de la o zi la alta. În fiecare zi, socotea cât a adunat și se încrunta ori de câte ori se făcea o cheltuială, găsind de fiecare dată, că acea cheltuială ar fi putut să nu fie facută. Nu pierdea nici o ocazie, când rămânea singur în casă, de a scoate din ascunzatoare punga de galbeni și de ai număra. Întotdeauna la numărătoare ieșeau 99. Cel mai important lucru era că, regele observa, cum de la o zi la alta, bufonul lui, cel lipsit de griji până mai ieri, a devenit tot mai îngândurat și lipsit de haz, tot mai obosit de munca suplimentară pe care o făcea la grajd. Dacă la început simți lipsa preocupării bufonului de al înveseli, acuma zâmbea ori de câte ori îl vedea îngândurat și îngrijorat. Înțelegea acum SECRETUL înțeleptului și în același timp, SECRETUL CELOR 99 DE FLORINI DE AUR.
Posted on: Sun, 29 Sep 2013 11:30:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015