UNDEVA UN COPIL ORB Acum anotimpul cu mâinile lui păroase ne citeşte în şoaptă numele scrise în cartea morţilor o inimă singură scheaună ca un câine. Acum undeva un copil orb îşi silabiseşte în catalog numele său scris cu litere arabe Homer. Acum undeva o tânără generoasă femeie cu sânii ca două grămezi de sare linse de capre ne oferă surâzătoare pe mai nimic un paşaport pentru cer. Acum un vaiet un junghi ne dăruieşte o poiană în satul natal un loc luminat un loc cu verdeaţă o căruţă trasă de două femei şi un cal un scaun de fier sub ghilotina din faţă. Dar noi înfriguraţi aşteptăm la poşta comunală un colet cu mumia lui Tutankamon un taraf de ţigani cântă în arborele uscat un stol de grauri ne aduce ultimul ucaz ultimul zvon. Dar acum iată se face târziu în cărţile pe care nu le-am mai scris răsare soarele în continentul pe care încă nu l-am aflat mă părăsesc toate femeile pe care nu le-am iubit. Acum înţelepţii şi orbii profeţi intră de-a buşilea în soarele ce-a asfinţit în tristeţea mea răsar stelele mă părăsesc toate femeile pe care cândva le-am iubit. Ion Cristofor
Posted on: Thu, 19 Sep 2013 13:23:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015