o incurajare pentru cei ce se incred in Dumnezeu, desi nu-I inteleg intotdeauna planurile. Este oare suficient ca El sa cunoasca drumul meu ? Nu ar trebui sa cunosc si eu acest drum ? Setea de cunoastere a viitorului i-a impins pe multi oameni in bratele ocultismului. La o cerere atat de mare exista si o oferta pe masura: astrologie, chiromantie, vrajitorie, spiritism, clarviziune, profetism, dar si preoti care citesc in “carti”. Crestinul are insa o alta optiune. Pentru el e suficient sa stie ca Dumnezeu ii cunoaste calea. La urma-urmei, la ce ne-ar folosi sa ne cunostem viitorul ? Cine dintre noi ar rezista sa cunoasca toate necazurile prin care va trece pana la sfarsitul vietii ? La ce i-a folosit lui Saul, aflat in “vizita de lucru” la vrajitoarea din En-Dor, sa stie ca a doua zi va muri pe campul de lupta ? Cand Mantuitorul i-a chemat pe ucenici la slujire le-a spus El toate necazurile prin care vor trece ? Cu siguranta ca ucenicii s-ar fi speriat daca ar fi stiut dinainte prin ce persecutii vor trece. Insa, pe masura ce L-au cunoscut pe Domnul lor, ei au dobandit si maturitatea spirituala necesara pentru a intelege cate ceva din viitorul caii lor. Nu sunt decat doua cai: cea a neprihanirii, avand promisiunea vietii vesnice , si cea a rautatii, care nu are alt final decat pieirea vesnica. In fata marelui standard al Legii lui Dumnezeu nu exista nuante de gri, ci doar alb si negru. Cel care crede ca poate trai intre cele doua cai, intr-o zona neutra, se inseala amarnic. Si acum concluzia: Daca Domnul imi cunoaste calea, pentru mine e suficient sa vad doar un singur pas – cel care urmeaza. Si mai e ceva important: acest pas care urmeaza, doresc sa-l fac cu El tinandu-ma de mana. Imi e deajuns…
Posted on: Sat, 10 Aug 2013 08:38:18 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015