Într-un fel, roșiamontană a fost și este o oportunitate extraordinară pentru societatea civilă din România. O oportunitate cu siguranță mai mare decât subiectul protestului în sine. Mai mare poate decât pot percepe cei care susțin revendicările, ba chiar și cei care sunt împotriva lor. Asta pentru că ”Roșia Montană” este o lecție în plină desfășurare, este un exemplu excepțional pentru societate și societate civilă, este demonstrația unui fapt fundamental: puterea societății civile, în general și într-un caz particular, este direct proporțională cu gradul ei de incluzivitate. Prin incluzivitate înțeleg capacitatea de a accepta și lucra pentru un proiect comun cu oameni și grupuri care altfel au puncte de vedere divergente, uneori diametral opuse. O dată enunțat, pare un lucru evident, aproape banal: cu cât incluzivitatea e mai mare, cu atât un anume proiect reușește să adune în sprijinul lui public mai multă lume; cu cât e mai multă lume implicată public în sprijinul unui proiect, cu atât mai mari sunt șansele să reușească. Roșia Montană este, repet, un exemplu excelent - a reușit să includă, în rândul opozanților proiectului, atât de multă lume încât, cel puțin până acum, a reușit efectiv să-l blocheze. Căci trebuie să înțelegeți un lucru despre politicienii români: oricât de multe lucruri am putea să le reproșăm, la modul temeinic, ei funcționează la modul fundamental ca orice alt politician dintr-o țară democratică: vor voturi. În măsura în care un număr cât mai mare de oameni își transformă voința politică în manifestare publică (de orice fel) și apoi în vot, politicienii noștri se vor supune. Incluzivitatea e de fapt una din virtuțile mentalității liberale, la fel de eficace în domeniul politic democratic cum e și în cel economic, artistic, sociale. Merge, pur și simplu. Problema e că această lecție simplă dar extraordinar de importantă riscă să fie ratată, chit că se desfășoară în fața ochilor tuturor. Iată un exemplu mai inocent, în sensul că e posibil că autorii nu-și dau seama de consecințe: am văzut multe proteste de tip roșiamontană legate deja de altele. Cel mai des e cel împotriva gazelor de șist. E motivul principal pentru care, la Sibiu cel puțin, eu n-am participat la vreunul din proteste - chit că personal consider legea aia dedicată RMGC a fi o oroare inacceptabilă, împotriva căreia aș protesta fără reținere. Însă, în clipa în care protestul e de tipul ”Roșia Montană + altele” automat cei care nu sunt de acord cu ”altele” sunt excluși. Incluzivitatea are de suferit, protestele pierd oameni care altfel ar fi venit, forța lor scade în consecință. Cu cât sunt mai excluzive, cu atât scade mai rău. Și există exemple cât se poate de puțin inocente. Din câte înțeleg, un anume (auto)proclamat ”lider al protestelor”, Costi Rogozanu pe nume, a declarat că numai cei anti-capitalism trebuie să participe. Omul are o agendă politică personală și vrea ca roșiamontană să i se alinieze, cu riscul excluderii de la proteste a tuturor celor care nu sunt de acord, și sunt o mulțime. Sigur, n-a reușit să ducă la capăt așa ceva, dar cu siguranță că într-o bună măsură a reușit să excludă multă lume, prin simpla asociere cu protestul. Și nu e singurul, alt lider de același tip, un anume Claudiu Crăciun, a decretat că roșiamontană și protestele împotriva demiterii unui procuror DNA ca urmare a unui dosar anticorupție sunt lucruri fundamental diferite, mutual exclusive. Din nou, oamenii ăștia atacă serios caracterul incluziv al protestelor, de dragul agendei proprii, făcând un rău extraordinar mișcării căreia pretind că îi sunt lideri. Să fim bine înțeleși: nu mă refer aici la agendele personale politice și partizane ale celor doi, sau cât de demonstrabil ridicolă e pretenția acestuia din urmă. N-am nicio problemă, din contră, ca ei să fie parte a manifestațiilor, n-aș avea nicio problemă să particip și eu alături de ei. Nu, n-am făcut o pledoarie pentru incluzivitate ca să-i exclud pe ei. Din partea mea pot să-și susțină public războialele lor anti-capitalism sau neutralitatea mimată apropo de anti-corupție. Problema mea e cu faptul că aceștia și alții asemenea lor, lideri mai mult sau mai puțin autoproclamați, reușesc efectiv să excludă din rândul susținătorilor roșiamontană categorii întregi de oameni. Lideri sau nu, sunt în același timp inamicii cei mai periculoși ai acestor proteste.
Posted on: Sat, 05 Oct 2013 20:20:44 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015