Întrebaţi-vă între voi. Mai luaţi şi voi o revistă, mai uitaţi-vă…, dar să nu exageraţi. Problema majoră e să nu-L ispitiţi pe Dumnezeu să vă dovedească că vă poate trăsni în treizeci de secunde din cauza mulajelor de jur-împrejurul vostru. Eu am un meci total pe la şcoală, pe la noi la facultate, cu o chestie pe care vreau să o luaţi exact cum v-o zic. O parte dintre prietenii mei, colegi de acolo, îmi spun că sunt neatent pentru că intră fetele în pantaloni în capelă. Şi le-am spus: “E problema voastră, voi le vedeţi, eu nu mă uit decât de la faţă în sus”. N-am treabă. Eu nu vă îndemn acum să mergeţi în pantaloni la biserică, deşi, Doamne iartă-mă, la frigul din iarna asta… Noi vrem şi copii sănătoşi, şi fete în fustă, la 30 de grade! De parcă cistita şi anexita aţi făcut-o, aşa, din suflarea căldurii măreţe din bisericile noastre. Să fim serioşi! Deci, dacă vrem să avem mame sănătoase, trebuie să ne îngrijim inclusiv fizic de sănătatea lor. Cineva spunea că femeia în pantaloni este semnul venirii sfârşitului lumii. Nu, nu, semnul venirii sfârşitului lumii este Crucea Fiului Omului, care se va ivi pe cer. Celelalte sunt toate speculaţii. Cum ar fi la primul nădrag pe muiere să apară crucea pe cer!… Sunt prieten cu o fată de aproape doi ani. Tatăl ei nu ştie, pentru că este de mentalitatea că ar trebui mai întâi să-şi termine facultatea şi apoi să vorbească cu un băiat. Depinde ce facultate trebuie să-şi termine. Ar trebui să-i spună despre relaţia ei cu băiatul. Ar putea să aibă repercusiuni negative. Scenariul e perfect. Care e întrebarea? Presupun că trebuie să aşez semnul întrebării după toate astea. Vreau să vă spun că este dramatic. Deci, o fată care-şi ascunde iubirea pentru prietenul ei, pentru faptul că tatăl nu-i înţelege iubirea, este dramtic. Aţi râs voi, dar n-aţi râs râsul vostru. Era râsul lui Harap Alb. Recunoaşteţi că de cele mai multe ori trebuie să vă ascundeţi ca să spuneţi că iubiţi. Şi să ştiţi că, într-un fel sau altul, ilegalismul ăsta aduce mai mult bine decât legalismul idiot şi afişat. Asta e ispita fructului oprit. Nu-i voie să… Biserica noastră a născut familiile în care “nu” predomină. Nu fă aia, nu fă aia! Păi, şi ce să fac? Numai să păstraţi castitatea relaţiei voastre, curăţia bucurie de a fi împreună şi dovediţi-le că important în viaţă nu e să termini o facultate, ci să termini corect o viaţă. Prea mare preţ se pune pe facultăţile noastre şi, fie vorba între noi, sunt teribile morişti de pierdere a vremii. Ne învaţă cel mult de unde să scoatem cartea dintr-o bibliotecă, atunci când suntem într-o criză de structură creativă. Nu ne învaţă să dăm mâna altfel, să vorbim altfel. Ce, vine vreun profesor să vă înveţe etica inginerului sudor prin arc electric? V-a învăţat cineva că nu aveţi voie să înjuraţi muncitorii în fabrică? Nu, pentru că v-au făcut: “Tâmpiţilor, n-aţi învăţat diagrama F 43, care vine…” O prostie! Şi care nu vă foloseşte niciodată în viaţă. Ca teribilele şcoli de strungari, de T.C.M.-uri de la noi din ţară, care trimiteau pe studenţii în inginerie mai prost pregătiţi decât strungarul din secţie. De ce? Pentru că ăla văzuse strungul, ştia ce face, pe când ăsta îl desenase, scoatea cotele, greşise 0,001 la o cotă, gata, fusese exmatriculat, picat. Cum, nu ştiţi verbul cutare în engleză, pe de rost? De parcă nu aţi avea dicţionar acasă. E ca în faza aia când un copil a fost întrebat: “Ia spuns un pic, care formula aia a ta teribilă?” A, despre Einstein e vorba. Ia ăsta manualul de fizică şi transcrie pe tablă. “Cum, dumneata nu ştii asta din cap?” La care el răspunde: “Ce este în manual nu mai am nevoie să învăţ”. Exact ca la sectari. Învaţă pe de rost, ca papagalii, Scriptura, dar nu ca să o folosească la mântuire. Să nu vă sporiţi orgoliile. Fragment extras din volumul Părintelui Constantin Necula, Provocările străzii, Ed. Agnos, Sibiu, 2006.
Posted on: Wed, 23 Oct 2013 13:38:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015