- Dă-mi vocea ta, te... rog - Tu, să rogi pe cineva ? Stai ... să mă rogi pe MINE ? Ha-ha, hai că ai fost amuzant. Tu, mitocan nenorocit şi bou sclerozat ce eşti, ai tupeul să mă rogi ceva ? În fine, whatever, de ce ai nevoie de vocea mea ? Că doar ai şi tu una. - Nu pot să îţi spun, chiar nu pot, trebuie să crezi asta. Dar chiar am nevoie de nenorocita ta de voce ! - Nenorocită ? Cine te crezi, bă ? Hai nu te enerva aşa ! E vocea mea şi consider că e dreptul meu să te întreb ce ai de gând să faci cu ea, nu ? Ochii lui purpurii îngheţară o clipă. Apoi teama şi înţelegere l-au acaparat, forme pure ale conştiinţei sale ieşind la lumină. Era prima dată când EA îl vedea pe EL, întruchiparea lipsei emoţiilor, statuia în viaţă a secolului XXX în halul ăsta. Începuse chiar să creadă că lipsa asta acută a sentimentelor era o chestie nativă, nicidecum programată. EL începu să plângă. - ... nu pot să îţi dau vocea. Îmi pare rău, dar nu ştiu ce ai de gând să faci cu ea şi mi-e frică. Sunt de-a dreptul terifiată că, după ce termini cu ea, nu va mai vrea să se întoarcă la mine. - Nu, te rog, ascultă-mă, sunt chiar disperat. Te rog... te... implor ! Dacă după ce termin cu ea nu mai vrea să se întoarcă la tine, te poţi întoarce în timp şi va fi iar a ta, fără să îşi mai amintească prin ce a trecut ! Te rog, sunt în mare încurcătură... - Îmi pare rău, hotărârea mea e finală. Dar de ce nu te întorci chiar TU în trecut să repari greşelile prosteşti care te-au adus în stadiul ăsta ? Vezi, chiar dacă ai început să înţelegi, tot un ipocrit ai rămas. Pa. EA ieşi ca o furtună din cameră, lăsând în urmă doar o dâră dulceagă de parfum şi un iz îmbietor de cireşe. EL căzu în genunchi, lacrimile şiroind pe obrajii lui ce ceară. - Nu pot... pentru că deja e prea târziu.... sunt mort. - Tumblr.
Posted on: Tue, 09 Jul 2013 18:33:22 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015