ALBASTRU Cristale - Aquamarinul, Safirul, Calcitul albastru. Albastrul este culoarea marii (apelor) si a cerului. El semnifica expansiune, libertate, calmitate, loialitate, adancime, eternitate, liniste, vindecare si spiritualitate. El este utilizat pentru a sustine meditatia, linistea si odihna si implica reflectia, frumusetea si intelepciunea. Mai este asociat cu surpriza, nefericirea, tristetea, depresia si raceala (deoarece este o culoare rece si, in special, cand tenta de culoare a acestuia se intuneca) chiar daca persoanele care il prefera nu pot trai in singuratate in ciuda consideratiilor pline de atentie asupra miscarii fiecarui individ din viata lor. Pe scurt este culoarea celor care traiesc emotional viata la cote inalte chiar cu pericolul de a ajunge la obsesie, totul fiind functie de “ofertele” mediului in care traiesc. Este culoarea reprezentanta pentru calmitate si loialitate. De aceea, cu cat este mai placuta aceasta culoare inseamna ca avem de a face cu persoane sensibile si usor de ranit dar care nu intra niciodata in panica si care detin un control maxim asupra vietii proprii si al elementelor care interfera cu aceasta indiferent de drumul ales sau de greutatile care le intampina (se poate afirma ca sunt persoane care se multumesc cu ceea ce traiesc, care sunt in acord cu soarta). Intentii de baza se vor grupa in jurul dorintei de a conduce fara greutati viata proprie si denota o capacitate de sacrificiu deosebit de mare necesara atingerii obiectivelor propuse. O astfel de persoana are nevoie de a stabili relatii cu semenii sai fara posibilitatea nasterii sau existentei unui conflict. Astfel de persoane, ca un efect secundar al multumirii, trebuie sa aiba grija de greutatea proprie (atat cu referire la fizic cat si manifestarile fata de cei din jur). In “contradictie”, cu cat este mai putin placuta culoarea albastra cu atat inseamna ca avem de a face cu un individ nesatisfacut si mai dornic de a face ceva pentru a iesi din situatia in care se gaseste, care naste restrictii indiferent de directia din care vin acestea, familie, prieteni, servici. In plus, se poate afirma ca acest individ este unul care tinde sa sufere in tacere si care doreste sa aiba timp numai pentru activitate/ actiune. O particularitate a acestei culori este data de faptul ca are nevoie obligatoriu de o culoare de compensatie, prea mult albastru dand senzatia depresiei si a nevoii de echilibrare/ balansare. Si toate acestea deoarece albastru este considerata a fi culoarea cea mai adanca, privirea patrunzand in ea fara a intalni nici un obstacol, ratacindu-se in nemarginire ca si cum culoarea ar incerca mereu sa-i scape. Nascand aceasta senzatie nu era greu sa se ajunga la denumirea de "cea mai imateriala dintre culori", mai ales ca natura nu o prezinta perceptiei decat alcatuita din transparenta, dintr-un vid acumulat: vid al aerului, al apei, al cristalului sau al diamantului. Ce este de facut atunci cand se constientizeaza faptul ca acest vid nu este delimitat de "lipsa" ci este un mecanism precis, cu legi bine precizate? Se ajunge la interpretari legate de mecanism si precizie, albastrul devenind culoarea preciziei pure si rece. Poate de aceea ea este considerata a fi cea mai rece dintre culori devenind simbolul necontestat pentru "rece". Lipsa aparenta de consistenta a acestei culori face ca, odata ce ea este aplicata pe o suprafata sa nasca senzatia ca nu mai exista suprafata, despovarand sau, pur si simplu, evaporand formele, deschizandu-le unei viziuni imateriale, nemarginite. Se poate merge pana la perceptia ca in suprafata albastra dispar pana si sunetele... Miscarile devin motiv al "initierii" viziunilor, al descatusarii imaginatiei, pierzandu-si consistenta sub imbratisarea culorii albastre iar sunetele devin propriile noastre soapte. Poate ca de aici pleaca interpretarile legate de "pasarea albastra a fericirii", cea mai accesibila dar si cea mai greu de atins. Toate aceste perceptii vor face din culoarea albastra un simbol al visarii si creativitati, al curiozitatii si al metodismului prin "climatul" de irealitate sau suprarealitate care il naste, pe fondul unei stari de miscare intuitiva, imperceptibila, care impinge totul spre o rezolvare in sine a tuturor contradictiilor si alternantelor care ritmeaza viata umana sau aspiratiile ce se desprind din ea. El ajunge sa fie perceput ca ireal de prezent in tot ceea ce ne poate inconjura, sugerand ideea unei vesnicii linistite si semete, usor de "trimis" in suprauman. De cele mai multe ori, albastrul "mascheaza" atat de bine elementele "plasate" in directia sa incat poate fi usor de asimilat la tendintele egocentriste umane, la dorinta de permanenta depasire a "jaloanelor" existente sau viitoare, intr-o miscare dirijata, care atrage omul catre infinit si trezeste in el dorinta de puritate si setea de supranatural. Din punct de vedere clinic nu se putea pierde din vedere efectul calmant, linistitor al culorii albastre, un efect care, spre deosebire de culoarea verde nu are rezultante tonifiante ci pur "de calmare", pentru ca el nu da prilejul decat evadarii fara legatura cu realitatea, o eliberare care, cu timpul, devine deprimanta. Verdele naste impresia de odihna terestra, de multumire de sine, pe cand albastrul, prin profunzimea sa, naste o gravitate solemna, supraterestra, care speculeaza de cele ai multe ori nevoile noastre de a fi condusi (de aceea nu este una din culorile preferate sau preferabile pentru indivizii agresivi). Culoarea albastra are si interpretare negativa in special la nivelul maselor populare. La ei se regaseste o simbolistica a culorii albastre legata de sublimarea dorintelor, lipsa, ablatiune, pierdere. Frica de nestapanit devine o "frica albastra", "vad albastru" devine descrierea imposibilitatii de a localiza vizual ceva pe fondul temerilor, durerii, etc., ajungandu-se pana la descrierea starii de pierdere de cunostinta sau a suferintei indelungate care merge pana la descrierea sau identificarea cu individul masochist. Din aceste motive, culoarea albastra ajunge deseori sa fie utilizata pentru a simboliza pasivitatea si renuntarea. Pentru unii aceaste manifestari se reduc la sacrificiul suprem de voie, de nevoie, pentru altii se ajunge la delimitarea divina, de soarta prin utilizarea simbolica a culorii albastre.
Posted on: Mon, 12 Aug 2013 20:40:06 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015