Alexandru Andriţoiu : tatăl meu spiritual Dr Riad Awwad PhD Vă întrebaţi probabil prin ce minune un poet român a ajuns să-mi fie tată. Prin tata. Tatăl natural mi-a făcut cunoştinţă cu tatăl spiritual, când am sosit în România la studii. Tatăl meu, Suleiman Awwad, era prieten bun cu Alexandru Andriţoiu încă din anii ’60. Cei doi prieteni îşi traduseseră versurile reciproc, dat fiind faptul că ambii scriau în franceză. În anii ’80 părinţii mei veneau în fiecare an în România, deoarece tata era preocupat de literatura română. Eforturile lui s-au contabilizat prin publicarea a patru volume despre literatura română în arabă şi antologarea a peste 100 de poeţi români, traduşi din franceză în arabă. Am călcat pragul casei familiei Andriţoiu de nenumărate ori, fiind primiţi de fiecare dată cu bucurie şi căldură de către poet şi de soţia acestuia, Aurora. Cea mai frumoasa lună e în lac, cel mai frumos luceafăr e pe mare, şi cântă cel mai sincer pitpalac nu-n pomi, ci-n amintiri şi în uitare. Cea mai frumoasă lună e în lac. Cea mai frumoasa floare e pe sâni, sau în surpate plete de femeie - şi nu lucesc, pe cer, ca în fântâni, fantomele de lux din curcubeie. Cea mai frumoasă floare e pe sâni. E aurul mai cald în inelar şi şoldul mai cu linii sub mătasă, în nuntă-i vinul cel mai plin de har şi-n rouă raza cea mai languroasă. E aurul mai scump în inelar. Culori şi mirodenii cercuri fac în jurul meu. Argila mea tresare şi cu cămaşa cerului mă-mbrac. Şi iată-mă-s, deodată, cer şi zare. ............................... Cea mai frumoasa lună e în lac. (Ars poetica) Pe 8 octombrie 1929 s-a născut la Vaşcău, în judeţul Bihor, poetul şi traducătorul român Alexandru Andriţoiu. Fiu al Ştefaniei şi al lui Nicolae Andriţoiu, Alexandru a urmat şcoala primară în satul natal. Şi-a continuat studiile la Beiuş, absolvind liceul "Samuil Vulcan" în 1948. Se înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj, de unde este trimis la "Şcoala de literatură Mihai Eminescu" din Bucureşti. Alexandru Andriţoiu îşi începe cariera literară în timpul studenţiei, debutând în anul 1949 în paginile ziarului "Lupta Ardealului" din Cluj. După terminarea studiilor este repartizat în presă, la revista “Contemporanul”. Ca redactor a lucrat pe rând la mai multe reviste literare şi cultural artistice. Din 1965 a ocupat timp de 25 de ani funcţia de redactor şef la revista “Familia”. Aud ecoul vremii de parcă merg spre mări şi tot aşa de parcă vin mările spre mine, aud tăcerea vremii de parcă intru-n zări şi tot aşa de parcă vin zări să mă încline. Întoarcerea-mi rotundă din ţipăt spre tăceri e ca plecarea lavei spre piatra din vezuvii, când numai faţa pietrei se-ntoarce către ieri, când numai faţa mării se-ntoarce către fluvii. Câteodată luna e ca un soare sterp, câteodată tera e ca o lună mare. În mine strigă timpul. În mine spaţii fierb. Prin mine omul trece. Prin mine noaptea doare. (Aud) Editorial, Alexandru Andriţoiu a debutat în 1953 cu volumul de versuri “În Tara Moţilor se face ziuă”, pentru care a fost distins cu Premiul de Stat. Acest prim volum este dominat de versuri realist-socialiste, versuri ce apar şi în următoarele sale volume, în “Portile de aur” şi “Deceniul primăverii”, ambele publicate în 1958. Alte volume de versuri: Portile de aur (1958), Elixirul tinereţii (1964), Simetrii (1970), Aur (1974), Două flori, două surori (1988), etc. Poetul a realizat atat singur cât şi în colaborare cu alţi scriitori antologii de poezie: Antologie de poezie canadiană de limba franceză (1976), Antologie de poezie vietnameză clasică şi contemporană (1980), Antologie de poezie chineză modernă (1990). Al. Andriţoiu a publicat şi o carte de călătorii prin ţară, “Curcubeu peste Carpaţi” (1987), şi a realizat scenariile filmelor Şah la rege, Cineva deschide uşa şi Elixirul tinereţii. Ca traducator a publicat traduceri din Rilke (Poemele franceze), N. Zidarov, I. Utkin, Horvath Imre şi Suleiman Awwad. I-a dat lumina frunzei sărbătoare, prin arbori cad arpegii, ca prin flaut. Azi mi-e duminică în suflet. Caut un vânt uimit venit ca de pe mare, să-mi pună frunţii zare. Simt, prin aer o veste-a aripilor îmbătate de armonie şi de claritate. Fântâni ţâşnite dau un dulce vaer. Şi paşi se-aud ca-n temple adormite, cu zei de lut şi amfore stângace, iar lucrurile cu atâta pace, încât se fac numaidecât iubite. Şi toate-n preajmă cer o alintare de braţ întins greşit. Secund e jocul luminii ce se joacă-n mări de-a focul şi ne pătrunde-n sânge cu candoare. Prin clara clipelor euritmie e ca un dans şi-un murmur al colorii. Pământul cald respiră prin toţi porii suflat în linişti şi-n aurărie. (Euforie) Spaţiul poetic care ia naştere de sub pana poetului atinge cerul prin profunzimea cuvântului înrădăcinat în pământul românesc şi prin muzicalitatea frazelor. În momentele în care acesta îşi recita poeziile, prezenţa unui pictor ar fi născut un tablou dumnezeiesc, iar prezenţa unui muzician ar fi atins corzile cerului prin note înalte. Dacă ar fi să găsesc o comparaţie care să rezume travaliul poetic al tatălui meu spiritual, fără a sta prea mult pe gânduri, m-aş gândi la un covor. Nu cel al lui Alladin, desigur. Un covor verde cu un capăt întins în poiana vieţii, unde copac lângă copac suie până la cer şi cheamă stelele să danseze pe ritmul versurilor sale, cântate de sufletele oamenilor. Eugen Simion îl consideră pe poet "elegiac şi livresc" şi afirmaţia este de necontestat, dar trebuie completată cu observaţia că sistemul de referinţe folosit depăşeşte spaţiul cărţilor şi cuprinde spaţiul culturii (al non-naturii) în general. Fără îndoială, Alexandru Andriţoiu este un sentimentalist cu o retorică elegantă care reuşeşte să transpună în versuri o gamă variată de trăiri, plasate neuniform pe scala intensităţii. Dragostea atinge nuanţe mistice, întunericul şi clar-obscurul cheamă la meditaţie şi înlesnesc apropierea de fiinţa iubită. Cadrul natural este completat de poezia în poezie, ce vine în sprijinul îndrăgostitului în încercarea de a-şi chema iubita. Eul liric e înzestrat cu modestie şi simţ autocritic faţă de propria creaţie, reprezentând o prefigurare a autorului însuşi, reputat pentru simţul autocritic şi dorinţa de a oferi calitate în detrimentul cantităţii. O, mai cu seamă seara te iubesc, când lucrurile par nedesluşite, când porţile se-nchid c-un ritm firesc şi iederea începe să palpite, când arborii-s mai taini şi mai mari şi când se-aud fântânele mai bine, îmbucură-mă ! Fie să apari, chiar de vei trece-n oră fără mine. Arată-mi-te iarăşi respirând ca apele de lună îmbiate. Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt, căci mări şi lacrimi sunt, la fel, sărate. Adu-ţi aminte de un biet dactil, de un fragment fragil de poezie pe care ţi l-am strecurat, subtil, pe un pătrat lunatic de hârtie. E seara dulce ca un elixir şi arborii par turnuri lungi de pace, iar cerul, ca hladima de emir, mai străluceşte, vrând să ne împace. O, mai cu seamă seara te iubesc, femeie, ce-ai ramas, în ani, departe. Citesc şi mă citeşti, şi te citesc, şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte. (De dragoste) Într-un articol mai vechi al revistei Familia, Valentin Chifor scria despre poet : « Andriţoiu, Orfeu modern, socotea desigur poezia un mijloc de salvare a fiinţei. A slujit-o neostoit cu sufletul său de trubadur modern ». In creaţia lui Andriţoiu întâlnim visare, mister, spiritualitate, căutare, dorinţă, romantism şi patriotism, toate schiţate cu rafinament şi fineţe. Dumitru Cerna aruncă o privire în caleidoscopul poeziei lui Andriţoiu şi oferă o imagine multicoloră : « Recitativă şi copleşită, ceremonioasă, solemnă şi imnică la început, feerică, livresc-rafinată, diafană, candidă, irizată şi fragilă, febrilă şi condimentată mai apoi, poezia lui Andriţoiu este un conglomerat al reveriilor, compus din jelanie şi elegie, sonet, romanţă şi madrigal, serenadă, oraţie şi odă, toate însoţite de o muzică a graţiei şi de rafinamentul inconfundabil al versului », a curcubeului liric trasat la orizont de către poet.
Posted on: Thu, 03 Oct 2013 11:16:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015