Aud, mai nou, că spiritul ține strict de natura umană. Adică plasăm spiritul undeva, pentru a putea legitima „suprimarea” altundeva (ca să citez clasici în viață). Nu mai departe de acum cinci decenii, spiritul era plasat, după caz, în rândul blonzilor cu ochi albaștrii, sau în rândul clasei proletare. Aceeași schemă, aceeași logică, nimic nou sub soare: definim unde șade spiritul, ca să putem face exact ce trebuie acolo unde avem interesul. A trimite brusc spre adopție, în doar trei săptămâni, un număr imens de câini ai străzii, e ca și cum ai lua în râs 2 milioane de locuitori ai capitalei, invitându-i să adopte în regim de compasiune urgentă aprox. 100.000 de patrupede. Este, fără îndoială, o soluție tipică pentru cineva cu organul conștiinței morale grav atrofiat. Îndepărtăm (chirurgical) problema, așa cum ne pricepem, spălându-ne pe mâini cu lejeritate de mizeria incompetenței și indiferenței de până acum, ca apoi să ne lăudăm în campanie că am rezolvat un punct serios de pe agendă. Mărturisesc că nu aș vrea să fiu, în această perioadă, angajat al primăriei capitalei. N-aș vrea să mă trezesc, din ordinele șefului, cu seringa letală în mână, pus să execut pe bandă mii de suflete nevinovate (da, suflete) și să contribui, indirect, la șlefuirea (cu sânge) a imaginii de campanie prezidențială a unui primitv. Regulile țărilor civilizate din vest nu au nimic în comun cu situația de la noi. Vă rog, nu le mai dați exemplu. Acolo nu au fost distruse orașe pentru planuri arhitecturale odioase gen Casa Poporului. Ce întâlnim acum pe străzi și considerăm a fi un pericol (pe bună dreptate), nu a căzut din cer. Aceste animale vin direct din curțile miilor de case demolate atunci, iar, în douăzeci de ani, ar fi fost timp suficient pentru soluții, dacă interes ar fi existat. Sunt sigur că acești câini pot fi sterlizați, adăpostiți, hrăniți și livrați unor programe serioase de adopție cu banii de pe borduri și panseluțe dintr-un singur cartier mai prosper al Bucureștiului. Dar, ăștia au fost și vor mai fi votați. Nicio grijă, și peste douăzeci de ani vom fi la fel. Moralicește.
Posted on: Tue, 10 Sep 2013 18:48:57 +0000