Bileţelul Autor: Ficard Florica Crăciunul vine într-unul din ţinuturile sărace ale lumii prin cutiile de pantofi! Într-un sat unde cel mai bogat om are un câştig lunar de aproximativ 50 dolari şi în care cele mai frumoase case au acoperişul de tablă în loc de placaj, expedierea unei astfel de cutii luminează anul. Distribuirea acestor cutii îşi are originea în San Antonio. Aici, fiecare copil al bisericii adoptă un alt copil pregătindu-i cutia cu daruri. Curierii mărturisesc că au în permanenţă ochii înlăcrimaţi când distribuie aceste cutii împachetate sclipitor. Când sunt desfăcute, ochii copilaşilor se bulbucă la vederea jucăriilor: un camion, un yo-yo, o păpuşă, dar şi paste de dinţi, şosete, căciuliţe şi fulăraşe, set de lenjerie, cărticele şi culori, dulciurele. Dar cadoul pe care îl preţuiesc cel mai mult este un bileţel scris de mână: Dragă Yani, numele meu este Matei. Sunt în clasa a patra. Îmi place fotbalul. Căţeluşului meu i-am pus numele Scărpinici pentru că tot timpul se scarpină. Sau: Dragă Maria, eu sunt Carla. Mi-ar place să te cunosc într-o zi. Ce îţi place să faci? Mie îmi place să cânt la vioară, să citesc din Biblia copiilor, să merg la şcoala duminicală. Mulţi din copii adorm cu bileţelele primite, uimiţi fiind că cineva dintr-o ţară îndepărtată se gândeşte la ei. Este surprinzător ce poate face un astfel de bileţel pentru un copilaş. Dar tu, om matur ştii lucrurile acestea! La fel ca darurile pentru copii, cadourile tale vin dintr-un tărâm depărtat. Spre deosebire de acei copii sărmani, tu ai Crăciun în fiecare zi! Cutia ta de pantofi nu conţine jucării ci pe Dumnezeu Însuşi! Lucrarea Sa pe cruce şi în Înviere. Puterea Lui nu depinde de tine. Iar tu poţi face toate lucrurile prin Cristos care te întăreşte. El se ocupă de tine, veghează asupra ta, iar de dragostea Lui ce te-ar putea oare despărţi? Cine şi-ar putea imagina astfel de daruri? Cine ar putea sta nepăsător să nu deschidă cutia? La început, copiii săraci, văzând cutia frumos ambalată, nu le trece prin gând să o deschidă ei aşezând-o pur şi simplu aşa undeva la vedere pe podeaua murdară a caselor unde locuiesc crezând că acesta e cadoul... Trebuie să li se spună să o deschidă, să rupă învelişul exterior care pare foarte atrăgător. Altfel, aşa ar lăsa-o şi nu ar deschide-o niciodată! Nu facem noi la fel cu Cristos? Nu suntem noi încântaţi să-L ţinem la distanţă? Îl recunoaştem în inima noastră, Îl respectăm, Îi onorăm numele, dar nu deschidem niciodată cadourile Sale. Nu despachetăm niciodată prezenţa Sa pe podeaua murdară a îngrijorării, a muncii noastre, a păcatului şi a tristeţilor. Nu pătrundem în cutie! El este dornic să-L scoatem de acolo, să intre în lumea noastră. O cameră de spital, un pat de suferinţă? El merge şi acolo. Va sta alături de tine minut cu minut. Doar să-L inviţi... Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
Posted on: Wed, 04 Dec 2013 20:50:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015