Brazii Ardealului Se-ntind pe creste arse de culoare Îmbrăţişaţi în spasme de-amintiri Sfinţesc tărâmul care îi hrăneşte Spălând mereu durerea din iubiri În serile când vântul îi zburleşte Oftează, gem şi se cuprind în horă Dansând năuci cu cetenele-n cer Se-ndoaie peste munţi de te-nfioară De smulg furtunile câte-un răzleţ Se-aude-un muget furios ce doare Şi nu-i pe lume geamăt mai semeţ Ca cel ce brazii-l scot de unul moare Şi-n zori când scânteierile oftează Un murmur se strecoară năucind Prin luminiş în razele-nspumate E un brăduţ în moarte strălucind Un căprior se-apropie cu teamă În cetini se ghicesc fiori de moarte Şi-n rădăcinile ce-n aer lin plutesc Sunt amintiri ce brazii-or să le poarte Se scurge timpul peste brazii negrii Şi cetini curg din creste până-n deal Al catedralelor simfonicele piscuri Să le-admirăm la brazii din Ardeal… Sandu Cătinean din Bonţida
Posted on: Tue, 05 Nov 2013 05:42:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015