Calea dragostei ( creatie proprie) :D :) Şi dacă-n noi mai sună-ncet fiorul dragostei atent, Mai ai motive să zîmbeşti, să cînţi, să rîzi, şi să doreşti. Chiar luna clară, cerul lin unesc în taină-al firelor destin, Le pun în capăt zurgălăi să sune veşnic peste văi. Zbuciumat în piept cît e amorul duce-n mrejelei largi dorul, Şi nici umbre, şi nici vînt nu pun dragostei mormânt. El se-nalţă plutitor şi dulce între îngeri să se culce, face-n cerurile late dragostei mîndre palate. Şi deci cei înaripaţi sunt din cer încununaţi, Şi mereu în calea lor cade-aroma trandafirilor. Cît din cer coboară fiori, Şi cîntă îngeri-n viori, Cât sunetul dăinuie-n suflet mai există amor şi cuget. Şi dacă sunteul încetează, Şi zurgălăi nu mai vibrează, În liniştea din pieptul tău se nasc regret, răceală, hău... Chiar şi palatele din cer sunt dezlegate de mister, Şi dărâmându-se îngroapă fioru-atent, iubirea oarbă.
Posted on: Wed, 17 Jul 2013 07:26:25 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015