Ce inseamna Green Jobs Definirea locurilor de muncă verzi Ultimul raport de evaluare al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbări Climatice (IPCC) şi Analiza Stern asupra economiei schimbărilor climatice, remarcată pe scară largă, au evidenţiat un nou grad de urgenţă în a combate provocările încălzirii globale – o dezvoltare dezastruoasă în sine şi un fenomen care agravează in plus provocările existente legate de mediu. Există, în prezent o multitudine de rapoarte ale agenţiilor internaţionale şi guvernamentale, uniunilor sindicale, mediului de afaceri şi grupurilor de mediu cât şi studii asupra implicaţiilor tehnice şi economice ale schimbării climatice cât şi efectele strategiilor de adaptare şi limitare. Multe declamă viitorul locurilor de muncă verzi dar puţine prezintă date specifice. Aceasta stare nu este un accident. Există încă lacune uriaşe în cunoştinţele noastre şi în datele avute la dispoziţie, în special în ceea ce priveşte regiunile în curs de dezvoltare. Definim locurile de muncă verzi ca fiind activităţi lucrative din domenii cum sunt agricultura, productia manufacturieră, cercetare-dezvoltare, sectorul administrativ şi activităţile de servicii care contribuie în mod substanţial la conservarea sau la refacerea calităţii mediului. Cu precădere, dar fără a avea caracter exclusiv, în această definiţie sunt incluse locurile de muncă prin care se contribuie la protecţia ecosistemelor şi biodiversităţii, la reducerea consumului de energie, apă şi materiale prin strategii de eficientizare, la de-carbonificarea economiei cât şi la minimizarea sau evitarea totală a generării oricăror forme de deşeuri şi de poluare. Dintr-o perspectivă conceptuală mai largă, ocuparea va fi afectată în cel puţin patru moduri pe măsură ce economia este orientată către o mai bună sustenabilitate: - în primul rând, vor fi create locuri de muncă adiţionale - cum este cazul producţiei de dispozitive pentru controlul poluării care se vor adăuga echipamentelor de producţie existente - în al doilea rând, anumite locuri de muncă vor fi înlocuite - cum este cazul trecerii de la combustibil fosili la resurse regenerabile sau trecerea de la producţia de camioane la producţia de vagoane de cale ferată ori de la gropi de gunoi la incinerarea deşeurilor şi la reciclare - în al treilea rând, anumite locuri de muncă vor fi eliminate, fără o înlocuire directă – cum este cazul în care materialele pentru ambalare sunt descurajate sau interzise iar producţia acestora este stopată - în al patrulea rând, se pare că multe dintre locurile de muncă existente (în special cum sunt cele de instalator, electrician, prelucrator metal şi lucrator în construcţii) vor fi pur şi simplu transformate şi redefinite pe măsură ce profilurile, metodele de lucru şi seturile de calificări curente sunt („greened”) transformate pentru a deveni mai verzi. Locurile de muncă verzi acoperă un larg domeniu de calificări, domenii de educaţie şi profile ocupaţionale. Aceasta este în special adevărat cu privire la aşa-numitele locuri de muncă indirecte – acelea din industriile furnizoare. Chiar şi pentru noile industrii cum sunt energia solară şi eoliană, lanţurile de aprovizionare sunt asigurate, în mare măsură, de industriile absolut tradiţionale. De exemplu, pentru turnul unei turbine eoliene se utilizează mari cantităţi de oţel. Opţiunile tehnologice şi de sistem oferă grade variabile de beneficii de mediu şi tipuri diferite de ocupare verde. Prevenirea poluării are implicaţii diferite faţă de controlul poluării după cum sunt diferite implicaţiile limitării schimbărilor climatice faţă de cele ale adaptării, cele ale ridicării construcţiilor eficiente faţă de reabilitările construcţiilor sau transportul public faţă de automobile eficiente din punct de vedere al consumului de carburanţi. Aceste alegeri sugerează faptul că există „grade/nuanţe de verde” în ceea ce priveşte ocuparea: unele sunt mult mai profunde şi cu o mai mare capacitate de transformare decât altele. Eficienţa ridicată în utilizarea energiei, apei şi materialelor constituie un obiectiv central. Întrebarea critică este unde se stabileşte graniţa între parctici eficiente şi ineficiente. Un prag scăzut va defini un mare număr de locuri de muncă drept locuri de muncă verzi dar aceasta poate induce doar iluzia de progres. În lumina nevoii de a reduce amprenta de mediu a umanităţii, ştacheta trebuie fixată la înălţime: pe cât de mult posibil trebuie replicate şi adoptate cele mai bune tehnologii disponibile şi cele mai bune practici internaţionale. De asemenea, considerând progresul tehnologic şi nevoia urgentă de a înregistra îmbunătăţiri, linia de demarcaţie între eficient şi ineficient trebuie să fie plasată la nivele crescătoare de-a lungul timpului. Privite în acest context, „locurile de muncă verzi” constituie un concept relativ şi foarte dinamic. Stimuli Politicile guvernamentale anticipative rămân indispensabile. Acestea sunt importante pentru asigurarea finanţării proiectelor verzi, pentru stabilirea obiectivului global şi fixarea standardelor pe un orizont de timp mai mare decât cel considerat în mod tipic în lumea de afaceri, pentru asigurarea infrastructurii pe care mediul privat nu o poate sau nu o va realiza şi pentru a crea şi menţine un mediu uniform şi echitabil pentru toţi actorii. Politicile principale includ: - Subvenţii. Eliminarea treptată a subvenţiior acordate industriilor care afectează mediul şi dislocarea acestora, în parte sau în totalitate, către energie regenerabilă, tehnologii eficiente, metode curate de producţie şi transport public - Pieţe de Carbon. Remedierea neajunsurilor curente inerente ale comerţului cu emisii de carbon şi aplicarea unor inovaţii cu privire la protocolul Kyoto cum este Mecanismul Dezvoltării Nepoluante – MDN (Clean Development Mechanism) astfel încât acestea să poată deveni surse de finanţare adecvate şi sigure pentru proiecte verzi şi pentru ocupare - Reforma fiscală. Creşterea eco-taxelor cum sunt cele adoptate de anumite state europene şi replicarea acestora cât mai extins posibil. Încasările din eco-taxe pot fi utilizate pentru a diminua povara taxelor pe muncă, simultan cu descurajarea poluării şi a activităţilor economice carbon-intensive. - Sarcini şi mandate. Prin asigurarea faptului că intrumentele de reglementare sunt utilizate cu aplicabilitate maximă pentru a stimula dezvoltarea tehnologiilor, produselor şi serviciilor mai verzi – prin aceasta conducând la locuri de muncă verzi. Acestea includ politici de utilizare a terenului, coduri pentru construcţii, standarde de eficienţă energetică (pentru aparatură, vehicule etc) şi ţinte pentru producerea de energie din surse regenerabile. - Alternative energetice. Adoptarea politicilor inovatoare pentru a depăşi barierele în dezvoltarea energiei regenerabile, inclusiv legi de livrare/preluare care să asigure accesul la reţeaua electrică la preţuri garantate. - Returnarea produselor. Adoptarea legii „responsabilităţii extinse a producătorului” (care impune firmelor să primească produsele înapoi la sfârşitul duratei de viaţă a acestora) pentru toate tipurile de produse. - Etichetarea eco. Adoptarea etichetării eco penru toate produsele de consum pentru a asigura că consumatorii au acces la informaţiile necesare pentru a lua decizii responsabile la cumpărare (şi prin aceasta a încuraja producătorii să conceapă şi să comercializeze produse eco-prietenoase) - Bugete cercetare&dezvoltare. Reducerea sprijinului pentru energetica nucleară şi combustibili fosili şi creşterea finanţării pentru energii regenerabile ţi tehnologii eficiente - Ajutor internaţional. Reorientarea priorităţilor agenţiilor pentru asistenţă de dezvoltare naţională şi multilaterală cât şi direcţionarea agenţiilor de credit dinspre proiectele bazate pe combustibilii fosili şi proiectele hidroenergetice pe scară largă către alternative mai verzi. Pregătirea/instruirea lucrătorilor Tranziţia către o ecomonie verde va crea cerere pentru lucrători, mulţi dintre aceştia în activităţi sau profesii calificate iar ocuparea acestor poziţii va necesita programe de pregătire/instruire adecvate. La vârful dezvoltării tehnologice în domenii cum sunt proiectarea turbinelor eoliene sau al sistemelor fotovoltaice, de exemplu, specializarea a progresat până la nivelul la care universităţile au trebuit să ia în considerare posibilitatea de a oferi domenii de studiu complet noi şi recunoaşteri pentru acestea. Câteva ţări au raportat că deja există un „deficit de calificare” între lucrătorii disponibili şi cei care sunt necesari industriilor verzi. Definiţii, domeniu, concepte În octombrie 2007, serviciul online global de recrutare şi carieră MonsterTRAK a lansat „Green Careers” (CariereVerzi), un serviciu care permite celor care caută un loc de muncă, atât la nivel de intrare cât şi pentru cei cu experienţă, să identifice locuri de muncă şi companii verzi. La lansarea anunţului, compania a subliniat că într-unul dintre sondajele recente realizat în rândul utilizatorilor proprii, „80% din tinerii angajaţi sunt interesaţi să-şi asigure un loc de muncă care afectează mediul într-un mod pozitiv şi 92% şi-au indicat preferinţa de a lucra pentru o companie care este prietenoasă cu mediul. Green Careers, la fel ca şi GreenBiz, Greenjobs, Treehugger şi alţii, sunt un indiciu că problemele de mediu devin din ce în ce mai importante şi tind să devină aspecte de rutină în deciziile legate de cătutarea unui loc de muncă şi de angajare. Valul de interes existent la intersecţia între mediu şi ocupare vine pe fundalul crizei profunde cu care se confruntă ambele domenii. Există o recunoaştere crescândă a faptului că umanitatea se confruntă cu o gravă urgenţă de mediu. Economiile moderne au fost ridicate pe o fundaţie nesustenabilă. Activităţi care variază de la agricultură la minerit la producţie, servicii şi transporturi se bazează pe combustibili fosili şi generează cantităţi abundente de poluare şi deşeuri care subminează ecosistemele, serviciile-eco şi cele de sprijin ale vieţii. Poluarea aerului şi a apei, deşeurile periculoase, defrişările, deşertificarea şi pescuitul excesiv sunt printre provocările cele mai importante. Abordarea schimbărilor climatice va necesita un domeniu de politici de spectru larg: dezvoltarea unor tehnologii mai puţin dăunătoare, un salt în eficienţa cu care se utilizează energia şi materiile prime, o reevaluare critică a stilului de viaţă şi al opţiunilor de consum la care să se adauge eforturi de limitare a efetelor şi de refacere a mediului cât şi de restructurare economică. Toate acestea vor neceita, de asemenea, adaptarea la acele schimbări care acum par inevitabile şi poate ireversibile. Aceste schimbări echivalează cu transformarea ecologică fundamentală a economiei. În acelaşi timp, lumea se confruntă cu probleme de ocupare de magnitudine similară. Şomajul (persoanele neangajate?) declarat se situează la aproximativ 6%, afectând aproximativ 190 milioane persoane. Dar chiar şi între cei aproximativ 3 miliarde de angajaţi cu vârsta mai mare sau egala cu 15 ani, mulţi se confruntă cu situaţii vulnerabile în ceea ce priveşte locul de muncă. Aproximativ 487 milioane angajaţi nu câştigă suficient pentru a depăşi pragul de 1USD/zi asociat cu sărăcia extremăş aproximativ 1,3 miliarde angajaţi câştigă sub 2USD/zi. În tările în curs de dezvoltare, în special, multe persoane lucrează fără forme legale, sunt plătite în general foarte slab şi nu beneficiază de asigurări de sănătate. În fiecare an zeci de milioane de tineri intră pe piaţa forţei de muncă dar nu toţi îşi asigură un loc de muncă. Pentru 2008, cu toate că sunt create 40 milioane locuri de muncă, ILO previzionează că numărul persoanelor fără serviciu la nivel mondial va creşte cu 5 milioane. În particular, pentru ţările cu o populaţie numeroasă în rândul tinerilor, nevoia de locuri de muncă în anii şi în decadele următoare va fi intensă; deja persoanele tinere neangajate reprezintă o mare problemă pentru toate societăţile. Iar angajaţii existenţi speră să-şi păstreze locurilor de muncă, înfruntând practicile de outsourcing în creştere, ritmul constant de automatizare şi alte provocări legate de locul de muncă şi de siguranţa venitului
Posted on: Tue, 06 Aug 2013 09:18:01 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015