Ceva logica. Cea mai simpla logica ar spune ca exista doua atitudini cand alegem, cea de accept si cea de negare. Mai exista si logica selectiva, pe baza de si aia si aia si aia, pe baza de numai aia, pe baza de ori aia , ori aia, ori aia, ca e bine, etc. E doar tehnica de a lucra cu elementele unei multimi, selectand din acele elemente cele care ne intereseaza, apoi le utilizam. Cum totul e relativ, si asta se supune relativitatii punctului de vedere. Cand alegem, ne intereseaza ce ne propunem. Daca ne propunem sa alegem un element din 100, pur si simplu ne orientam atentia pe unul, l-am luat si plecam cu el. Veti spune ca pe celelealte, le refuz, ignor, neg, etc. Eu va propun sa priviti logic....cu celelalte nu fac nimic , absolut nimic, nu ma intereseaza. Deci celelalte, exista, dar nu ma preocupa. Am ales ce am nevoie. Ele raman bine mersi, intregi si nevatamate...exact in pozitia, locul, si starea pe care o au. Ideea ce daca am ales un element, musai sa facem ceva cu celelalte, e relativa la ce avem de facut. Daca ni se dau pe masa niste bile si ni se spune sa facem in asa fel incat sa ramana cea aleasa, normal, eliminam din ecuatie optiuni pana ramane optiunea aleasa. Asta e tehnica de negare, renuntare, distrugere? Nu, e tehnica de selectare a optiunilor. Se dau la o parte, ca asa e jocul, de-a eliminarea din campul de lucru. Ce se petrece cu ele dupa eliminare? Conteaza? Doar in situatia in care e necesar sa facem ceva cu optiunile ramase. In alte situatii, ele doar vor avea alt loc unde se gasesc. In rest raman exact cum sunt....difera doar pozitia in campul de lucru mental, fizic etc. Fizic, suntem pusi in situatia sa le gasim totusi un loc, daca e vorba de niste scule bunaoara. Astfel, cele eliminate, merg la....cutia de scule. Gunoiul merge la gunoi , daca elementele de care vorbim sunt gunoaie, astfel se vor reintroduce in circuitul de regenerare terestru. Asa mai departe, fizic, intalnim momente cand optiunile eliminate, par ca se distrug, neaga. De fapt li se ofera o alta destinatie, atat. Cand e vorba de parerea cuiva, afirmarea parerii proprii, inseamna ce este, afirmarea unei pareri. Aceasta neaga afirmatiile opuse? Exact cum existenta focului neaga existenta apei. Ele exista, nu se neaga reciproc, dau doar niste efecte cand sunt in acelasi loc din spatiu, in acelasi moment. Focul se stinge, sau, apa se evapora, in functie de cantitati. Focul fiind niste manifestari chimice, de ardere, transformare a unor compusi in altii prin combinare cu oxigen de exemplu, genereaza gaze fierbinti care elimina lumina , fotoni. Apa , nu neaga aceste reactii, doar le reglementeaza, incetineste reactia pana la oprire. Reactiile se pot relua oricand de unde au ramas dupa ce dispare umezeala. Focul la randul lui, incalzeste apa, si la nivelul critic, acesta se evapora. In functie de cantitatile din sistem, se va stinge tot focul sau se va evapora toata apa. Deci nici apa nu neaga focul, nici focul apa, doar apar efecte ale interactiunii lor. In ce priveste parerile, care sunt de fapt experiente personale visavis de un subiect, ele pot fi suprapuse intr-o anumita masura, dar si diferite visavis de niste detalii. Detaliile care le deosebesc, nu anuleaza detaliile celeilalte experiente, doar fac ca experienta 1 sa devina mai completa prin aparitia in campul constient, a noi detalii din experienta 2. Practic: exp1+ exp2= o experienta superioara la ambele persoane. Deci apar de ambele parti, constientizari. Astfel, ce stie unul e posibil sa adauge ceva real, dar in acelasi timp sa elimine neclaritati, la celalalt. Asta percepem cand ne simtim negati de experienta celuilalt. Faptul ca intamplator, stie ceva ce poate sa ne schimbe perspectiva. El ne neaga? NU. Noi negam noua perspectiva. Visavis de alegeri, care ar fi cea mai buna metoda in alegerea optiunilor eminamente mentale? Folosind nu doar operatia de negare, care cum spuneam are si ea rostul si locul ei. Mai sunt si alte metode de selectie a optiunilor. Metoda numai...afirma ca optiunea aleasa este unica pe care o utilizam in conditiile date. Ce facem cu celelalte? Simplu, exista si doar le ignoram ca si optiuni, le lasam unde sunt. Metoda si , e metoda care afirma o conditie de sincronizare, adica atunci cand exista optiunea A si optiunea B si optiunea C, atunci se pun rotitele in miscare. Daca exista doar optiunea A si B, nu se petrece nimic...decat in momentul in care apare C. Metoda ori, afirma ca indiferent ce optiuni sunt, , cea aleasa e buna, declanseaza procesul. Ori A, Ori B, Ori C daca apar, oricare dintre ele, e bine. Deasemenea se folosesc combinatii. Daca, SI A, si B, si C, urmat de Numai C, spune, ca un exemplu, ca daca se indeplinesc conditiile ABC, C este optiunea aleasa. Deci logica este o metoda de organizare a unor elemente existente, care raman asa cum sunt, negarea, sau orice aplicatie logica asupra lor, are doar efect de selectie ca si optiune, nicidecum efect de distrugere a optiunii. Asadar , daca cineva spune ceva , chiar negand ce afirmam, aplica acesta la informatie. De fapt spune ca EL NU INGHITE galusca, nu ca galusca trebuie distrusa. Galusca ramane la noi, intreaga si nevatamata, e galusca noastra. Doar noi care o avem o putem distruge ca urmare a ce aflam sau la indemnurile persoanei. Asta ne spune ceva despre ce simtim de fapt cand cineva neaga afirmatiile noastre. De fapt ne rasare in minte in acel moment, necesitatea de a alege dintre cele doua informatii a noastra si a celuilalt , care e mai utila. Daca pe a noastra o alegem, ramane intreaga. Daca le alegem pe amandoua, amandoua raman intregi, si se completeaza sau devin optiuni separate. Daca alegem optiunea celuilalt, e clar ca o facem nu pentru ca celalalt e mai bun decat noi, ci pentru ca e o optiune utila. E vorba de utilitate, nu de cine e mai bun? Daca primesc de la un tampit , o informatie utila, ii multumesc ca lui Einstein. La acel moment, pentru mine a fost Einstein. In restul timpului e cum vrea el, treaba lui. Oferim si ni se ofera optiuni. Ce alegem sa facem cu ele, in forul nostru interior ne priveste si afecteaza. Cand simtim deci ca suntem negati, de fapt simtim propria negare a ce cunoastem, asta de fiecare data. Ca e sincronizata cu negarea celuilalt....e alta poveste. Ea e in noi, si o simtim...DOAR PE A NOASTRA. Negarea celuilalt....se aude, se deduce, se simte pe piele, insa in interior ce simtim....e propria reactie. SEMNALELE ORGANISMULUI NOSTRU NE SPUN ATITUDINEA NOASTRA FATA DE EXTERIOR SI INTERIOR, NU ATITUDINEA EXTERIORULUI FATA DE NOI. DIN EXTERIOR SIMTIM DOAR STIMULI LA SIMTURI, NU ATITUDINI, SIMBOLURI, NEGARI....DOAR STIMULI. Atitudinea exterioara, o aflam prin intrebari puse celorlalti, prin informare bunaoara, intentiile la fel. In rest ce simtim, fara sa intrebam....sunt atitudinea noastra, perceptia noastra, starile noastre, ideile noastre, si se refera numai si numai la ce ne trece noua prin cap, nu are nici o legatura cu intentiile celuilalt. Celalalt oglindeste in noi, ca tot e moda cu oglinditul, doar ce alegem sa oglindim din ce intelegem noi ca face ala acolo. Adica de fapt, reactia pe care o alegem spre manifestare....oglindeste cand ne dorim asta, modul cum ne stimuleaza celalalt. Se oglindeste in ceilalti, numai cand ceilalti aleag sa manifeste acest aspect, raspunzand in conformitate cu modul in care sunt stimulati. Nu conteaza intentiile celuilalt niciodata. Conteaza doar intentia noastra visavis de ce se petrece in jur. Chiar daca stim intentia celuilalt ca urmare a unui raspuns, se pune problema factorului de risc automat. Probabilitatea ca informatia de la celalalt sa fie eronata exista mai mare sau mai mica. Undeva intre 0 si 100% In ce priveste insa intentia noastra probabilitatea ca acesta sa o percepem eronat ESTE 0,00000000000000000000000000000000000000000000000001 MAI EXACT, NESEMNIFICATIVA. De aceea e singura intentie care ne intereseaza in mod real. Ca e buna, ca e gresita? Exploram diferite intentii, visavis de diferite situatii, vedem efectul, castigam experienta si intentiile viitoare, sunt mai in masura deja sa fie adaptate situatiei. Normal...gresind din cand in cand pana descoperim ce si cum cu intentionatul asta..... Chestia super, e ca de fapt, studiind in detaliu intentiile proprii, mecanismele lor, incepem sa descoperim la ceilalti, similitudini, insa doar la nivel extrem de general. Astfel probabilitatea de a intui corect intentiile celorlalti este mult marita de cunasterea propriilor intentii in mod permanent. Cu toate acestea, si cel mai avansat , percepe doar ideea , subiectul intentiei....nu percepe detaliile intentiei, directia, sensul. Deci nu va mai chinuiti sa cititi intentiile celorlalti....castigati experienta in a le citi...doar cand le cititi pe ale voastre extrem de bine. Asa ca renunt sa va invit sa utilizati logica. Mie mi se pare o optiune evidenta ca utila in viata fiecaruia de a-i utiliza potentialul de selectie si organizare a informatiei. Ca e iluzoriu? O fi. Si sahul e iluzoriu, dar cand jucam, suntem in joc trup si suflet, constienti ca e doar un joc. Asta e de fapt farmecul jocului. Sa fii capabil sa-l traiesti, stiind totusi ca e o iluzie. Animalele nu au sah, si alte jocuri. Mananca, se reproduc, dorm. Omul infrumuseteaza viata acesta diversificand elementele ei pana acolo unde e mai plina de incitant decat orice viata de animal. Un element e jocul. Asta ne deosebeste de fapt de animale, capacitatea de a trai experiente reale dar in acelasi timp, in spatiile mai plictisitoare a experientei reale, introduc elemente mult mai fascinante decat orice ar putea intalni omul, intr-o viata de animal.
Posted on: Fri, 25 Oct 2013 08:39:15 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015