Cine sunt eu? Sunt „Doamna” a cărei inimă se umple de bucurie, când pe stradă zâmbetul meu se întretaie cu zâmbetul plin de recunoştinţă al foştilor elevi, ajunşi astăzi oameni mari . Am alinat durerile cu mângâieri, cu zâmbete, cu note de zece - mă pot numi medic. Am ocrotit viaţa elevilor, le-am dirijat mersul printre propoziţii şi fraze, i-am sfătuit să se oprească la intersecţie, la trecerea de pietoni, dar şi la semnele de punctuaţie - mă pot numi poliţist. Am reparat şi încărcat cu cerneală stilourile, le-am ascuţit creioanele, le-am învelit cărţile şi le-am tras linii la caiete - mă pot numi depanator. Am susţinut patru-cinci spectacole pe zi, până la epuizare, care nu au fost răsplătite cu aplauze ci cu o ploaie de întrebări şi răspunsuri la întrebările care încep cu „de ce” - mă pot numi artistă. Am dat autografe cu cerneală roşie pe caiete, ascultând inimioarele mici cum băteau şi oftau adânc până la vederea notei sau a calificativului. N-am putut să ţin totuşi sub control lacrimile, când mi s-au citit compuneri de „Rămas bun, doamnă învăţătoare!” LA MULTI ANI, DRAGI DASCALI!!
Posted on: Sat, 05 Oct 2013 09:24:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015