“Conform estimărilor noastre, bazate în mod larg pe analizele prezentate de RMGC, au fost ignorate ca rezerve potenţiale 161 tone de Te, 49 tone de Ge, 172 tone de Se, 116 tone de Ta, 777 tone de Tl, 1220 tone de Sb, 29 763 tone de Zn şi până la 129 milioane de tone de feldspat potasic (economic important conform Uniunii Europene). Aceste materii prime foarte importante se vor pierde datorită procedeului tehnologic ales de RMGC. Cu toate acestea, Raportul privind procesarea şi alternativele de cianurare (leaching) al RMGC nu ia în considerare aceste pierderi, bazându-se poate pe analizele obţinute de companie; cu toate acestea, este imposibil să se obţină cristalizarea unor specii minerale conţinând un element (ex. Ge, Te) fără a avea conţinuturi în acest element superioare fondului geochimic terestru (Clark-ului). Interpretarea analizelor prezentate de RMGC, unde un număr de elemente care au dus la specierea unor minerale au conţinuturi sub limitele fondului geochimic general, trebuie privită cu neîncredere. 80% din aurul de la Roşia Montană se găseşte în reţeaua unor compuşi specifici (telururi, electrum sau aur nativ) sau este inclus în sulfuri; doar 20% din aur este inclus în vine de cuarţ, dar niciodată acesta nu are dimensiuni coloidale (aur „invizibil”), care ar impune cianurarea integrală ca opţiune tehnică principală în scopul recuperării cât mai bune a aurului. Argintul este în principal inclus în telururi, electrum şi sulfosăruri. Proiectul RMGC propune excavarea unei mase miniere de 471.831.000tone, în care raportul minereu/steril este estimat a fi de 1/1,2. Patrucariere vor fi dezvoltate alternativ la Cârnic, Jig, Orlea şi Cetate. Proiectul îşi propune procesarea a toată masa mineralizată (214,9 milioane de tone!) prin sfărâmare, aducere în pulbere, tratare cu cianuri prin metoda absorbţiei în cărbune activ (carbon-in-leach = CIL) într-un circuit, apoi recuperarea Au şi Ag absorbite în cărbunele activ prin electroliză ignee şi topire. Consecinţa acestui procedeu va fi producerea unei cantităţi uriaşe de şlam cianurat: între 214.905.000 şi 256 926 000 tone. Un iaz (bazin) de decantare cu o suprafaţă de 363 de hectare, din care 45 de hectare sub apă, va prelua toată această cantitate de şlam, care va fi reţinută de un baraj cu înălţime de 188 metri şi lungime de circa 600 de metri, construit pe cursul Văii Corna. De fapt, criticile sunt mai largi si au ca principale elemente: (1)pierderea unor materii prime pretioase si critice pentru industriile europene; (2) selectarea gresitã a tehnologiei de preparare, care presupune cheltuieli post-mining uriase, neglijate de proiect, si un inutil „abuz” de cianuri; (3) lipsa unor date referitoare la recuperabilitatea diverselor metale prin folosirea unor procesetehnologice alternative (studiul de eficienţă comparată); (4) durata de viaţă neobişnuit de scurtă a proiectului; (5) lipsa oricărei experienţe miniere anterioare a companiei; (6) studiul geologic incomplet al amplasamentului iazului de decantare; (7) absenţa unor alte proiecte similare în curs de executare (majoritatea proiectelor de exploatare auriferă utilizează cianurile, dar niciunul cianurarea integrală a masei miniere); (8) cantitatea imensă de şlam cianurat generată de proiect. Alte 64 de zăcăminte aurifere au fost puse în evidenţă în „Cadrilaterul Aurifer” din Munţii Apuseni , şi numai 14 dintre acestea sunt de tip “porphyry copper and gold”, care face inoperantă cianurarea integrală, datorită pierderii cuprului. Dacă gândim în termenii simetriei, pentru celelalte 50 de depozite, utilizarea aceleiaşi tehnologii de preparare ar duce la generarea a nu mai puţin de 2900 de hectare cu deşeuri de cianurare! “
Posted on: Mon, 23 Sep 2013 20:12:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015