Cum mi s-a părut parada de la Arcul de Triumf? De ce nu dau like sau share la vreo imagine tricoloră? Nu mai pot urmări astfel de evenimente: mi se pare că ele sunt oferite în loc de altceva. Binevenite ar fi defilările dacă realitatea cotidiană ar fi fost o victorie. Au trecut zece ani de când glumeam pe tema asta și de când am scris acest pasaj: “A fost ca o revărsare, ca explozia unei butelii galactice, ca un fulger izvorât din senin. La început a fost doar o mână de oameni care s-au strâns la Piața Sudului, purtând niște drapele ca un fel de prapuri, pe care scria ceva în românește cu caractere slavonești, o lucrătură inspirată după nu-știu-ce drapel cantacuzin. Apoi, câteva sute de oameni s-au strâns la Piața Eroilor. Printre ei se aflau vânzatorii itineranți de cafea, comercianții de droguri care conspirau noi formule contrazicând legile de bază ale biochimiei, noii compozitori de muzică etno-rock, capabili sa faca din doină bici și din rachete nucleare pluguri de arat ogoare, artiștii fostului Mare Circ de Stat, care acum jonglau gratis în onoarea proaspatului profet al patriei, splendidele cochete ale vremurilor noastre care miroseau a Christian Dior și manifestau ca niște filozofi francezi la tinerețe, foști revoluționari și viitori membri marcanți ai guvernului, rugbiști amatori și boxeri profesioniști, toți aceștia reuniți în cea mai pestrița mulțime pe care Bucureștii au vazut-o vreodată. Cu toții s-au revarsat de la Piața Eroilor către celelalte piețe centrale ale Capitalei, în timp ce transmisiile TV încetara pe toate canalele, pentru a arăta în direct preluarea puterii politice, religioase și spirituale de către noul profet al României, cel căruia o întreagă lume nouă i se punea la picioare, cu ultimele resurse de energie ale spațiului vale-deal, cu ultimele explozii de forța ale celui mai variat imaginar din câte a dat vreodata vreo versiune de homo sapiens, totul aratând, la o atenta filmare din elicopter, foarte asemănator carnavalului de la Rio, decât că pe Splaiul Dâmboviței nu defilau școlile de samba, ci școlile de gândire, fiecare cu dansul și prapurii ei, fiecare cu exotismul și metaforele ei, fiecare cu carul ei alegoric, pe care subtile ikebane se amestecau postmodern cu coroane mortuare în memoria morților noștri din bataliile de la Tapae, Posada, Podul Înalt, Calugareni, Mărăști și așa mai departe.” Fragmentul acesta e din capitolul final din “Venea din timpul diez”.
Posted on: Mon, 02 Dec 2013 05:07:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015