Cum stim daca suntem pe drumul cel bun Cum stim daca suntem pe drumul cel bun…Fiecare suflet trebuie să-și învețe lecțiile sale, iar lecțiile sunt puncte aflate la intersecții de drum. Liniile vieții se unesc și se bifurcă în funcție de modul cum rezolvăm conflictele, sau altfel spus cum ne învățăm lecțiile. Viața pe Pămănt nu-i ușoară și nu toți oamenii au privilegiul de a veni aici cu un psihic echilibrat și cu o karmă bună. Sigur unii au rămas secole de-a rândul repetenți la lecțiile vieți însă dacă Creatorul e îngăduitor noi nu putem să fim altfel și să judecăm. Nu știm niciodată ce stă în spatele atitudinilor semenilor noștri, câte dureri, câte pierderi, tristeți, neîmpliniri, neputințe, complexe. DIN ACEST MOTIV NIMENI NU TREBUIE ACUZAT DE NIMIC, iar atitudinile corecte din punct de vedere divin, pot fi diverse: dacă într-o viață ai fost prea permisiv, acum e necesar să înveți să spui NU și să trasezi granite, atunci cand situația și sufletul tău o cere. Daca ai fost prea tiranic, acum trebuie să înveți să cedezi, și știi până unde să cedezi, cât și cum. Fiecare suflet are lecțiile sale, lecții deseori diferite de ale tale, fapt ce-ți poate da iluzia că grește cu ceva și totuși nu întotdeauna este astfel. În fond chiar de suntem de aceeași esență SUNTEM DIFERIȚI, altfel nu am putea evolua. Fiecare trebuie să ne urmăm propriul drum și să ne învătăm propriile lecții. Cum știm că suntem pe drumul cel bun? CEL MAI BUN BAROMETRU E SUFLETUL ; Cand SUFLETUL te doare, înseamnă că undeva, ceva e greșit. Sufletul doare fizic, sau simte o greutate enormă, o tristețe și ceva precum o apăsare. Când SUFLETUL trăiește sentimentul împlinirii, al bucuriei, al expansiunii, al stării de zbor atunci ai mai trecut un examen și ai mai încheiat un conflict. Sufletul nu poate minți și nu poate fi mințit. El trebuie să se ghideze după sentimente, senzații și după EFECTELE acțiunilor sale. După senzațiile vizavii de aceste efecte. Ar fi benefic să stăm cu noi înșine sau altfel spus să ne analizăm propriul suflet. Să-i acordăm atenție. El este localizat cum bine știți în dreptul inimii, mai spre mijlocul pieptului. Nu trebuie să fim extrem de creativi pentru a pune întrebările potrivite. Ce sentimente ai când vrei să faci ceva? Ce simți când faci o alegere? Și ce simți când acțiunea ta e împlinită sau ar fi împlinită. Nu vorbim aici despre rațiune sau morală, și nici măcar despre sentimente, ci despre O SENZAȚIE A SUFLETULUI. Acea senzație ce nu minte. Care e această senzație? Ce simte sufletul când face alegerea bună din punct de vedere divin? Unul sau toate din aceste sentimente: pace, ușurare, bucurie, împlinire. Un sentiment de bine, dincolo de binele efemer și uman. Sentimentul binelui etern. Sau altfel spus al ÎMPĂCĂRII CU DIVINITATEA. ... ÎN CEEA CE-I PRIVEȘTE PE CEILALȚI ; Pentru a fi pe drumul cel bun în relația cu ei, e necesar să fim fini observatori, însă nu trebuie să-i judecăm. O atitudine de empatie, sau măcar compasiune putem să avem, atunci când nu putem avea un sentiment de iubire. În fond iubirea le include pe cele menționate înainte. Am observat că IUBIREA are pe Pământ două aspecte: iubirea plină de bucurie și iubirea plină de compasiune. Aș putea spune că IUBIREA e o datorie. O datorie nu față de ceilați cât față de tine. Dacă poți iubi și pe cei considerați răi, atunci deții darul iubirii pline de compasiune iar sufletul își va fi mai ușor. Nimeni nu-i poate schimba pe ceilalti, nimeni nu poate salva suflete. Ce putem face este să arătam o cale. Iar ceilalti o pot urma sau nu. O cale comună întregii umanități, nu calea destinului personal, care e sădita în sufletul fiecăruia dintre noi. Din acest motiv nu trebuie sa existe îndrumare spre un anumit drum, ci doar îndrumare spre auto-cunoaștere, înțelegere, auto-respect si dans cu sinele, și libertate. LIBERTATEA DE A FI TU AȘA CUM EȘTI. Putem arăta celorlalți calea moralitatii împletite cu iubire. Moralitatea fără iubire e judecată. Iubirea fără moralitate e rătăcire. Noi suntem cei care îi tinem lângă noi pe ceilalți, din iubire sau ură… închiși în gândurile noastre, în casele noastre, în inimile noastre, în trecutul nostru, ori intr-un ipotetic viitor. Noi suntem cei ce putem reda libertatea nouă și lor. Întelepciunea pleacă din noi insine, si noi suntem cei ce ne alegem viața și calea PREZENTĂ în functie de cum PERCEPEM la un moment dat LUMEA, pe CEILALȚI și pe NOI. Iar această percepție se schimbă, în funcție de modul cum evoluăm. Si tot noi suntem cei ce ne putem deschide proprile aripi de lumina. Iar cu aripile deschise putem zbura către cer spre locul nostru special din inima universului si a divinitatii.
Posted on: Sat, 17 Aug 2013 05:43:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015