DECLARAŢIE POLITICĂ Altă dramă a României: copiii discriminaţi, deţinuţii îmbuibaţi! Stimaţi colegi deputaţi, Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, definiţia termenului „discriminare” se traduce prin „politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate”. În opinia mea, dar şi a multor milioane de părinţi din această ţară, faptul că alocaţia de stat pentru copii nu s-a mai majorat din anul 2008, respectiv de aproape şase ani, îndeplineşte elementele constitutive ale unei discriminări. Alocaţiile copiilor au stagnat, pe fondul înmulţirii din ultima perioadă a familiilor cu mari probleme de supravieţuire, din cauza închiderii a numeroase societăţi comerciale şi a îngroşării consistente a numărului părinţilor rămaşi fără locurile de muncă. Putem vorbi astfel de un act de discriminare la adresa copiilor români, nevoiţi să beneficieze de cuantumul ruşinos de 42 de lei de aproape şase ani, timp în care cheltuielile cu costurile instrumentarului de strictă necesitate pentru ca un copil să meargă la şcoală au crescut de câteva ori, pentru a nu mai aminti de preţurile produselor alimentare. Aceste argumente le-am înaintat preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Csaba Ferenc Asztalos, încă din data de 6 iunie a.c.. Iată că, deşi au trecut nu doar cele 30 de zile prevăzute de lege pentru trimiterea răspunsului, ba chiar aproape o jumătate de an, şeful CNCD, instituţie plătită şi din banii mei, şi din contribuţiile tuturor oamenilor din această ţară, inclusiv a părinţilor care se descurcă cu întreţinerea copiilor la nivelul de 42 de lei a alocaţiei, ei bine, acest domn, nu vrea să răspundă, deşi este obligat prin lege! Lipsa unui răspuns din partea CNCD mă îndreptăţeşte să afirm că am dreptate, iar copiii românilor sunt discriminaţi cu menţinerea alocaţiei de stat pentru copii la valoarea de 42 de lei lunar. De asemenea, tăcerea acestui domn Asztalos mai denotă şi un exemplu de nefuncţionare a instituţiilor statului sub guvernarea USL, mai exact de nepăsare şi dispreţ la adresa cetăţenilor acestei ţări. În tot acest timp, respectiv ultimii şase ani, cheltuielile cu întreţinerea unui deţinut din penitenciarele româneşti s-au majorat de câteva ori, costul lunar ajungând în prezent la 2.397 lei. Aceştia beneficiază de trei mese calde pe zi, precum şi de controale medicale (stomatologice, oftalmologice, etc.) gratuite. În plus, deţinuţii au şi alt mare avantaj comparativ cu părinţii copiilor care trăiesc, mulţi dintre ei, din alocaţiile de 42 de lei. Mai exact, deţinuţii au toate pârghiile la îndemână pentru a se plânge de condiţiile oferite în penitenciare, ei fiind campionii petiţiilor atât la nivel naţional, cât şi către instituţiile internaţionale, de la CEDO la alte instanţe europene. Aceşti oameni îşi cer încontinuu drepturile peste tot în lume, în timp ce românii care nu supravieţuiesc cu cheltuielile necesare copiilor din suma derizorie de 42 de lei lunar nu au efectiv cui să se mai vaite. Consider că este anormal ca o mare parte de banii din bugetul acestei ţări să fie destinaţi apărării infractorilor, în timp ce copiii, care sunt viitorul nostru, sunt neglijaţi şi obligaţi să se descurce cu 42 lei pe lună, într-o Românie în care se afirmă de ani buni că educaţia este „prioritate naţională”! Nu vreau să pledez pentru lucruri care nu se pot întâmpla. Din contră, sunt un om realist. Nu pot să fiu pasivă însă când văd că ministrul Muncii trimite banii înapoi în beget în loc să susţină majorarea alocaţiilor copiilor! Din păcate pentru noi, românii, aceşti oameni care dispun după bunul lor plac de destinele cetăţenilor nu dau explicaţii nimănui pentru faptele lor. Am întâlnit destule cazuri în care familii întregi trăiesc de pe o zi pe alta şi de la o lună la alta exclusiv din banii alocaţiilor copiilor lor. Nu pentru că nu vor să muncească şi nu pentru că ar fi leneşi, ci din cauza unor situaţii-limită în care au ajuns pe fondul crizei din ultimii ani. Adică nu îşi mai pot găsi un loc de muncă, nici măcar cu ziua cum se spune, şi atunci sunt nevoiţi să trăiască din blestemata de alocaţie a copiilor. Care mai trebuie să meargă şi la şcoală, să îşi cumpere şi câte ceva de mâncare, să aibă rechizite şi manuale pentru că statul nu le mai dă aproape nimic...Sunt cazuri cutremurătoare, pe care nu le vezi stând confortabil în fotoliile din Palatul Victoria, ci trebuie să cobori cu picioarele pe pâmânt, să mergi printre oameni şi să vezi la faţa locului cum se trăieşte în România cu mai puţin de 42 de lei pentru o singură persoană lunar! Din păcate, acest lucru le lipseşte cu desăvârşire actualilor guvernanţi, obişnuiţi să stea în genunchi în faţa misiunilor FMI, dar, în acelaşi timp, cu spatele către românii care i-au ales! Deputat PP-DD de Giurgiu, 12 noiembrie 2013 LILIANA CIOBANU
Posted on: Tue, 12 Nov 2013 08:59:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015