DECUPLAREA D.S.S. DE LA ROSTURILE SALE ŞI DIVERSIUNEA „SECURIŞTI-TERORIŞTI” (22 decembrie -30 decembrie 1989) 22 decembrie 1989, ora 12.09 În timp ce Nicolae Ceauşescu părăsea sediul CC al PCR cu elicopterul, efectivul Direcţiei I se afla în unitate, unde stătuse şi peste noapte, cu excepţia câtorva ofiţeri plecaţi în misiuni. Cinci ofiţeri se aflau la Timişoara pentru a analiza informaţiile privind grupurile de fugari reveniţi din Ungaria, precum şi situaţia din zona de frontieră cu Ungaria şi Iugoslavia. Colonelul Gheorghe Raţiu, şeful unităţii, care pe 21 decembrie fusese ofiţer de serviciu pe Ministerul de Interne, continua să ţină legătura telefonică cu şefii unităţilor teritoriale din biroul său, îndeosebi cu cele din Transilvania. Generalul Iulian Vlad, dintr-un birou de la etajul 6 al clădirii CC comunica telefonic şefilor unităţilor judeţene de securitate şi inspectorilor şefi linia de conduită în circumstanţele date, care consta, în esenţă, în următoarele: să nu se implice în acţiuni de stradă; să nu tragă; să intre în contact cu conducătorii manifestanţilor; să colaboreze cu ei; să fie protejate arhivele şi tehnica operativă din dotare. Până în jurul orei 13.00, reuşise să transmită aceste orientări la Timişoara, Cluj, Braşov. În continuare, atmosfera din clădire nu i-au mai permis să facă acest lucru. I-a cerut colonelului Nae, şeful Serviciului Gărzi de la Direcţia a V-a, rămas în preajma sa, să continue să transmită ordinul său la unităţile teritoriale din judeţele consemnate pe o listă. 22 decembrie 1989, orele 13.00 – 14.00 În condiţiile retragerii dispozitivelor de pază, sute de persoane au intrat nestingherite în curtea interioară a clădirii în care îşi aveau sediile unităţile informative centrale ale DSS. S-a evitat intrarea în forţă a demonstranţilor în sedii, ceea ce ar fi permis accesul neautorizat la armamentul şi muniţia din dotare, la documente secrete şi alte bunuri. Şefii unităţilor informative centrale au organizat, împreună cu exponenţi ai demonstranţilor, constituirea unor delegaţii care să intre în sediile fiecărei unităţi. Reprezentanţi ai unităţilor informative centrale şi ai civililor au încheiat procese-verbale prin care şi-au asumat în comun apărarea documentelor, a armamentului şi a bunurilor materiale, până la decizia noilor autorităţi. Aceşti civili au rămas în unităţi până după 1 ianuarie 1990, unii dintre ei fiind în contactul Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA). La mai multe unităţi teritoriale ale DSS, intrarea demonstranţilor în sedii s-a produs în forţă, fiind marcată de distrugeri şi molestarea unor cadre de informaţii. Încă din noaptea de 21/22 decembrie, devenise clar că sediile Securităţii reprezentau ţinte prioritare în faţa furiei dirijate a populaţiei revoltate. O notă aparte au făcut-o localităţi din Banat (Reşiţa, Caransebeş şi Arad) şi Transilvania (Cugir, Sibiu, Braşov), unde, în contextul declanşării unor focare de violenţă, erau vizate predilect sedii ale Securităţii şi Miliţiei, unele fiind atacate şi incendiate, cu intenţia evidentă ca ocupanţii lor să fie arşi de vii. În ziua de 22 decembrie, după prânz, au intrat în acţiune şi extremiştii maghiari, îndeosebi în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Sub impulsul incitărilor provocatoare externe, persoane autohtone de această etnie s-au dedat la acţiuni violente extreme împotriva personalului din structurile locale ale Ministerului de Interne, fiind ucişi – în mod bestial – mai mulţi ofiţeri şi subofiţeri, între care maiorul Aurel Agache la Târgu Secuiesc, locotenent colonelul Dumitru Coman, şeful Securităţii municipiului Odorheiul Secuiesc, precum şi patru subofiţeri. Alţi 27 de ofiţeri şi subofiţeri au fost agresaţi, suferind vătămări corporale ce au necesitat lungi perioade de spitalizare. Locotenentul Mircea Buie de la Securitatea Odorheiul Secuiesc a fost spânzurat în curtea sediului instituţiei, supravieţuind doar datorită faptului că creanga copacului s-a rupt. Începând cu data de 22 decembrie 1989, au fost devastate ori distruse 34 sedii ale Securităţii şi Miliţiei, dintre care au fost incendiate cele din Odorheiul Secuiesc, Gheorghieni, Cristuru Secuiesc, T.F. Miercurea Ciuc, comunele Brădeşti, Ciumani, Zetea şi Secuieni. Nu departe de Har-Cov, la Sibiu, „războiul” planificat pentru decembrie 1989 al Armatei cu Securitatea şi Miliţia s-a soldat cu asasinarea a 25 de ofiţeri şi subofiţeri, care, disperaţi, au căutat refugiu şi protecţie la Şcoala Militară de ofiţeri activi de infanterie (U.M. 01215). 22 decembrie 1989, orele 14.00 – 14.30 Din ordinul generalului Victor Atanasie Stănculescu, ofiţerii de contrainformaţii militare au fost arestaţi sau izolaţi în toate garnizoanele din ţară. Le-au fost sigilate armamentul, muniţia, fişetele cu documentele operative aflate în lucru şi aparatura tehnică din dotare, care ulterior au fost preluate de M.Ap.N. Unii dintre ei au fost molestaţi şi menţinuţi sub pază mai multe zile. 22 decembrie 1989, în jurul orei 15.00 În prezenţa unor subordonaţi şi a unor reprezentanţi ai demonstranţilor aflaţi la Direcţia I, încercând să identifice un nucleu al noii puteri la fostul sediu al CC al PCR, colonelul Gheorghe Raţiu a avut o convorbire telefonică cu Ion Iliescu. S-a prezentat, l-a informat pe acesta că unităţile centrale ale DSS sunt de partea revoluţiei şi, împreună cu reprezentanţii demonstranţilor, aşteaptă instrucţiuni. Ion Iliescu a luat act de poziţia unităţilor centrale ale DSS şi i-a indicat colonelului Raţiu să se deplaseze la sediul MApN, unde la ora 16.00 se va constitui Comandamentul Militar Unic pentru a menţine ordinea în ţară. Acesta reprezintă momentul în care, prin vocea colonelului Gheorghe Raţiu, DSS a recunoscut autoritatea lui Ion Iliescu şi i-a oferit sprijinul. Colonelul Raţiu a explicat ulterior că decizia sa privind recunoaşterea autorităţii lui Ion Iliescu s-a bazat pe evaluările făcute anterior la conducerea DSS privind posibilul succesor al lui Nicolae Ceauşescu şi pe dorinţa de a se evita prelungirea luptei pentru putere, care putea vulnerabiliza şi mai mult interesele naţionale. 22 decembrie1989, orele 15.15 – 15.45 La Televiziunea Română Liberă, locotenent-colonelul Gheorghe Stan, adjunct al şefului Direcţiei a II-a -Contrainformaţii Economice, a declarat în direct că Securitatea Statului a trecut de partea cetăţenilor. În momentele următoare, avea să facă acelaşi lucru şi locotenent-colonelul Ion Apostolescu, şeful structurii informative a Direcţiei a V-a -Pază Demnitari. Declaraţii similare au făcut, în aceeaşi după-amiază, în mass-media audio-vizuală locală şi factori de conducere la nivelul structurilor teritoriale ale Securităţii (ex. colonelul Constantin Ciurlău, şeful Securităţii Judeţului Iaşi). 22 decembrie, ora 16.00 La Timişoara, din ordinul comandantului Diviziei 18 Mecanizate, 21 de ofiţeri de informaţii din Timişoara şi din Capitală, între care şi generalul Emil Macri – şeful Direcţiei a II-a, colonelul Filip Teodorescu -adjunct al şefului Direcţiei a III-a şi locotenent-colonelul Gabriel Anastasiu – adjunct al şefului Direcţiei I, au fost arestaţi la sediul Securităţii judeţene de către o echipă de militari şi depuşi la Comenduirea garnizoanei, invocându-se grija pentru securitatea personală a acestora, avându-se în vedere că „la ora 18.00 vor fi atacaţi de terorişti”. Concomitent, în baza ordinului telefonic transmis de conducerea MApN, au fost reţinuţi ofiţeri de Securitate şi în alte judeţe, cele mai dramatice situaţii înregistrându-se la Sibiu şi Brăila. Trebuie subliniat faptul că reţinerea în stare de arest a unor ofiţeri şi subofiţeri MI – unele reţineri fiind pe termene îndelungate – ca şi percheziţiile domiciliare au constituit acte ilegale, iar tratamentele inumane (bătăi, lipsire de ajutor medical, presiuni psihice etc.) la care au fost supuşi ofiţerii şi subofiţerii de Securitate şi Miliţie reprezintă o ruşine şi o culpă impardonabilă pentru militarii din MApN şi de la Procuratura Militară care, aplicându-le, s-au înjosit pe ei, precum şi instituţia a cărei uniformă o purtau. 22 decembrie 1989, orele 16.00 – 17.00 Reprezentanţi ai unităţilor informative centrale (colonelul Gheorghe Raţiu, locotenent colonelul Gheorghe Stan şi maiorul Costică Dogaru -şef de serviciu în Direcţia a III-a Contraspionaj, cu mandatul şefului unităţii) au participat la întâlnirea de la sediul MApN a unor persoane din grupul coagulat în jurul lui Ion Iliescu cu reprezentanţi ai Armatei, prilej cu care a fost constituit Comandamentul Militar Unic. Din partea DSS a mai participat şi generalul Grigorie Ghiţă -şeful CTS, care a fost desemnat ca reprezentant al Securităţii în Comandamentul Unic. În acest cadru, colonelul Gheorghe Raţiu a reiterat faptul că unităţile DSS sunt de partea revoluţiei şi că aşteaptă instrucţiuni, menţionând că aceasta este şi poziţia generalului Iulian Vlad. Din perspectiva temei abordate, este de reţinut faptul că, la terminarea reuniunii, la întrebarea colonelului Raţiu care sunt dispoziţiile pentru unităţile DSS, Ion Iliescu a indicat să se comunice comandanţilor să-şi mobilizeze efectivele în cazărmi (unităţi -n.n.) şi să aştepte instrucţiuni. În timpul întâlnirii de la Ministerul Apărării Naţionale, generalul Victor Atanasie Stănculescu le-a comunicat celor prezenţi că tocmai a fost informat telefonic că „o coloană de blindate se îndreaptă dinspre Băneasa spre centrul Capitalei pentru a anihila acţiunile revoluţionare”. Imediat s-a indus ideea că ar fi vorba de Şcoala de ofiţeri de la Băneasa, al cărui comandant era generalul Nicolae Andruţa Ceauşescu, unul dintre fraţii lui Nicolae Ceauşescu. Cei prezenţi la reuniune au intrat în alertă. Pentru a-i linişti, colonelul Gheorghe Raţiu i-a informat că Şcoala de la Băneasa nu avea în dotare decât două-trei autoturisme ARO cu blindaj uşor şi nu putea susţine o acţiune de forţă. Pentru a îndepărta orice suspiciune, colonelul Raţiu a luat legătura telefonic cu colonelul Răbăcel, şeful statului major al şcolii, care a informat că efectivul şcolii se afla la odihnă, iar armamentul era sigilat în magazie. Ion Iliescu l-a întrebat pe colonelul Răbăcel – prin intermediul lui Raţiu – unde se află generalul Nicolae Andruţa Ceauşescu (era dispărut) şi apoi i-a cerut să acţioneze pentru identificarea şi reţinerea acestuia, după care să raporteze urgent la Comandamentul Militar Unic, generalului Ştefan Guşe, pentru a fi preluat de Armată. S-a dezamorsat starea tensională generată de informaţia falsă primită de generalul Stănculescu, însă acest moment poate fi socotit declanşarea diversiunii împotriva Securităţii. 22 decembrie 1989, orele 17.15 Generalul Iulian Vlad s-a întâlnit în clădirea CC cu Ion Iliescu, care i-a indicat să se ocupe împreună cu generalul Ştefan Guşe să fie ordine în ţară. Totodată, şeful DSS a avut o scurtă convorbire cu generalul Nicolae Militaru, care i-a transmis că la întâlnirea de la MApN s-a hotărât ca el să conducă Armata, MI şi Gărzile Patriotice. Ca urmare, vor lucra împreună. În ce priveşte Trupele de Securitate şi USLA, Nicolae Militaru a precizat că i se vor subordona nemijlocit. 22 decembrie 1989, orele 17.45 – 18.00 În zona centrală a Capitalei încep să se audă focuri de armă, care i-ar fi vizat, chipurile, pe principalii exponenţi ai mişcării revoluţionare aflaţi în clădirea CC. Se declanşase acţiunea teroristă, care avea să se transforme în scurt timp în diversiunea „securişti-terorişti”. 22 decembrie 1989, ora 19.00 După declanşarea diversiunii, generalii Ştefan Guşe şi Iulian Vlad, aflaţi în clădirea CC, unde fusese amplasată conducerea Comandamentului Militar Unic, au hotărât să transmită mesaje trupelor din subordine şi opiniei publice. Au înregistrat mesajele pe casete video şi le-au trimis la Televiziune. În mesajul său, generalul Iulian Vlad preciza că „în aceste momente istorice, Ministerul de Interne, Securitatea, toate unităţile sale, împreună cu Armata Română, luptă cot la cot pentru slavarea fiinţei noastre naţionale, a poporului român. Ministerul de Interne, toate armele din componenţa sa, s-au dezis de elementele loiale lui Ceauşescu”. A încheiat mesajul prin apelul de a fi uniţi în aceste clipe hotărâtoare. Înregistrarea video a mesajului generalului Iulian Vlad a fost oprită de grupul care se instalase la conducerea Televiziunii (Silviu Brucan, Dan Marţian şi Petre Constantin), fiind difuzată doar după miezul nopţii, în jurul orei 3.00, şi numai în format audio. 22 decembrie 1989, orele 21.00 A fost întocmit un text prin care unităţile informative centrale ale DSS (direcţiile I, a II-a şi a III-a) şi Centrul de Informatică şi Documentare îşi exprimau solidaritatea cu schimbările produse şi se angajau să sprijine noile autorităţi politice. Acest text a fost trimis la Televiziune pentru a fi transmis pe post. Având în vedere că se declanşase deja diversiunea „securişti-terorişti”, au fost rugaţi să ducă mesajul la Televiziune doi dintre civilii care se aflau la Direcţia I. Textul de solidarizare nu a fost dat pe post nici în orele următoare, nici mai târziu. 22 decembrie 1989, ora 23.00 Generalul Iulian Vlad i-a ordonat colonelului Gheorghe Raţiu să se deplaseze la Şcoala de la Grădiştea pentru a dezamorsa un nou zvon diversionist conform căruia comandantul acestei unităţi de învăţământ a Securităţii, generalul Nicolae Pleşiţă, s-ar deplasa spre Bucureşti în fruntea unei formaţiuni de blindate. Evident că era vorba tot de o diversiune din serialul „securişti -terorişti”. Generalul Pleşiţă era în pijama în biroul său şi privea „Revoluţia” la televizor. Noaptea de 22 – 23 decembrie 1989 S-a încercat uciderea în masă a efectivelor Direcţiei a V-a Securitate şi Gardă (al cărei sediu, lipit de Biblioteca Centrală Universitară, a fost distrus cu tiruri de artilerie). Diversiunea nu s-a soldat cu victime, întrucât în unitate nu se afla decât personalul de serviciu. Incendierea şi distrugerea clădirii s-au produs după ce documentele operative ale acestei unităţi au fost preluate de către Armată. La sediul acoperit al unităţii Centrului de Informaţii Externe (CIE) cu competenţe informative şi contrainformative în SUA şi Canada, a intrat în forţă un camion militar în care se aflau persoane înarmate, îmbrăcate în ţinută de camuflaj. Au fost arestate şi sechestrate cele 20 de cadre aflate în unitate. În învălmăşeala creată, ofiţerul de serviciu a încercat să se opună asediatorilor, însă a fost împuşcat. Ofiţerii reţinuţi au fost transportaţi într-o cazarmă a MApN din apropierea Capitalei, unde au rămas în regim de detenţie până la mijlocul lunii ianuarie, când au fost eliberaţi. 23 decembrie 1989 În dimineaţa respectivă, legăturile telefonice speciale ale DSS cu unităţile din subordine, inclusiv cele ale CIE, au fost tăiate din ordinul lui Stelian Pintilie, adjunct al Ministrului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, ofiţer acoperit al Direcţiei de Informaţii a Armatei . Stelian Pintilie (13.07.1938 – 14.05.2002) este fiul fostului general locotenent de securitate Gheorghe Pintilie (născut în 1902 la Tiraspol cu numele de Timotei Bodnarenko şi cunoscut sub diminutivul de Pantiuşa), şef al DGSP în perioada 1948 – 1963, cf. dr. Constantin Corneanu: Destructurarea DSS şi noua comunitate informativă românească (decembrie 1989 – martie 1990), studiu apărut în „CLIO 1989”, publicaţie aparţinând Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Anul VI, nr. 1-2 (11-12)/2010, p. 97 – 143. Generalul Victor Atanasie Stănculescu avea să-şi asume ulterior acest ordin. Pe aceeaşi filieră, au fost dezafectate mijloacele tehnice de ascultare ale DSS. Generalul Iulian Vlad a rămas izolat în Comandamentul Militar Unic de la sediul MApN, unde fusese chemat de generalul Nicolae Militaru în ziua de 23 decembrie pe la prânz, mai mult pentru a-l avea sub control. În aceeaşi zi generalul Nicolae Militaru a ordonat ca efectivul USLA să fie trecut în revistă pe stadionul Ghencea, care era special amenajat pentru o ambuscadă împotriva „teroriştilor”. Diversiunea a fost prevenită prin demersuri până la Ion Iliescu, „revista de front” organizându-se în final în curtea unităţii. 23 – 25 decembrie Pentru a fi susţinută diversiunea „securişti -terorişti”, atât în Capitală, cât şi în mai multe judeţe, s-a acţionat pentru atragerea în zone conflictuale a unor efective înarmate ale unităţilor DSS, sub pretextul neutralizării unor presupuşi terorişti. Efectivele DSS urmau a fi astfel lichidate şi prezentate publicului ca „terorişti”. În seara zilei de 23 decembrie, generalul Nicolae Militaru i-a cerut imperativ colonelului Gheorghe Ardeleanu, comandantul USLA, care se afla în biroul celui dintâi, să dea ordin locotenent-colonelului Gheorghe Trosca, şeful statului major al USLA, să se deplaseze spre sediul MApN cu echipaje de luptă antiteroristă pentru „a curăţa de terorişti zonele adiacente”. Gheorghe Trosca s-a deplasat la locul indicat cu două transportoare uşoare pe şasiu de ARO împreună cu alţi zece luptători. În momentul în care au ajuns la poarta principală de intrare în sediul MApN, transportoarele au fost distruse cu tiruri de mitralieră deschise de pe tancurile aflate în dispozitivul de apărare a ministerului. Au fost ucişi pe loc Gheorghe Trosca şi încă 6 uslaşi, alţi patru fiind grav răniţi. Pe transportoare s-a scris „terorişti”, iar cadavrele luptătorilor au fost lăsate în stradă şi expuse profanării până pe 28 decembrie ... În aceeaşi noapte, s-a produs şi diversiunea de la Aeroportul Otopeni, unde efectivul de elevi al Centrului de Pregătire Transmisiuni al CTS de la Câmpina, chemat în ajutorul dispozitivului militar care asigura apărarea aeroportului, a fost primit cu foc de acesta, rezultând 50 de elevi morţi şi 13 răniţi. De menţionat că în locul elevilor de la Câmpina fuseseră vizaţi cursanţii Şcolii de ofiţeri de la Băneasa, însă colonelul Răbăcel, şeful statului major, care primise ordinul de a se deplasa în sprijinul dispozitivului militar de apărare de la Aeroportul Otopeni, a refuzat să-l execute, deoarece colegi de la Biroul USLA de pe aeroport, consultaţi telefonic, nu au confirmat existenţa unui atac asupra obiectivului. În acelaşi timp, ofiţeri din USLA şi Securitatea Municipiului Bucureşti au fost trimişi, pe baza unor informaţii false, transmise din partea unor structuri ale MApN, să „lichideze”: focarele teroriste din podurile clădirilor „Modarom” şi Hotel „Capitol” (în clădirile respective se aflau forţe ale MApN şi „revoluţionari”); comandourile libiene desantate, mai întâi în zona Întreprinderii „Neferal”, apoi în cimitirul comunei Pantelimon (acolo erau aşteptaţi cu foc de forţele unei unităţi militare din apropiere, cărora nu li se notificase sosirea lor); teroriştii care urmau să fie desantaţi pe platoul Casei Centrale a Armatei (efectivele de securitate urmau să fie instalate în podul Hotelului „Bulevard”, unde erau aşteptate de formaţiuni de paraşutişti militari etc.). În zilele respective s-a încercat şi atragerea unor efective ale unităţilor informative centrale în asemenea diversiuni. Direcţia I a primit direct de la Comandamentul Militar din Televiziune solicitări de a trimite echipe de ofiţeri înarmaţi pentru a neutraliza presupuşi terorişti semnalaţi în incintele unor instituţii din zona de competenţă informativă. Aşa s-a întâmplat cu o echipă formată din patru ofiţeri, trimisă în ziua de 23 decembrie la Spitalul ORL Panduri, la solicitarea viceamiralului Emil „Cico” Dumitrescu. De asemenea, o altă echipă de 4 ofiţeri a fost trimisă în dimineaţa zilei de 24 decembrie la Televiziune pentru „a anihila doi terorişti care puneau în pericol reluarea emisiei”. Dacă cele două echipe nu aveau flerul să modifice traseele de deplasare convenite cu solicitanţii, ar fi căzut în ambuscade. Şi aşa, asupra grupului care s-a deplasat la Spitalul ORL Panduri s-a tras în momentul când cerceta situaţia de pe acoperiş, iar ofiţerii care s-au deplasat la Televiziune au fost arestaţi şi reţinuţi de dispozitivul militar de pază al instituţiei timp de mai multe zile. Şi Direcţia I, ca şi celelalte unităţi centrale ale DSS, a fost supusă permanent, în zilele de 23 -24 -25 decembrie, unor acţiuni de intoxicare şi dezinformare de genul: 2.000 de libieni vor ataca clădirea în care se aflau şi sediile unităţilor informative centrale pentru a-i elibera pe coetnicii suspecţi de terorism aflaţi în arestul Miliţiei Capitalei. În aceste circumstanţe, cadrele unităţii primeau armament şi luau poziţie de luptă la uşi şi ferestre, pe etaje. Noaptea nu se aprindea lumina pentru a nu fi sesizate mişcările din afară. Pe fondul de oboseală acumulată şi de stres, dacă un ofiţer scăpa un cartuş, se puteau declanşa adevărate tragedii. În unele judeţe, războiul cu Securitatea continua, efectivele acesteia erau reţinute (Sibiu, Brăila), cu unele structuri judeţene nici nu se putea stabili legătura ori comandanţii militari ai acestora nu-i chemau la telefon pe ofiţerii de securitate căutaţi. 26 decembrie 1989 Nou constituitul Consiliu al Frontului Salvării Naţionale (CFSN) a adoptat Decretele-lege nr. 2 şi 3, prin care generalul Nicolae Militaru era reactivat şi numit ministru al MApN. Totodată, CFSN a emis Decretul-lege nr. 4, în conformitate cu care DSS şi alte organe din subordinea Ministerului de Interne au fost trecute în componenţa MApN. În articolul 1 al acestui act normativ se preciza că acestea vor trece la MApN împreună cu bugetul, personalul, armamentul şi muniţia, tehnica din dotare, precum şi activul şi pasivul din ţară şi străinătate. În jurul orei 12.30 au fost convocate la sediul MApN din Drumul Taberei cadrele din conducerea DSS, şefii unităţilor centrale, inclusiv cei de la CIE, pentru comunicări de ordine. Generalul Militaru a anunţat oficial că unităţile de securitate devin unităţi ale MApN şi a cerut să-i fie raportată situaţia din ţară şi problemele care existau. Între cei care au luat cuvântul a fost şi colonelul Gheorghe Raţiu, care, conform celor relatate recent, a semnalat faptul că, dacă nu se vor lua măsuri, va fi pierdut Ardealul, prezentând şi unele aspecte operative în susţinere. Generalul Nicolae Militaru nu a reacţionat în nici un fel, în schimb generalul Ştefan Guşe l-a susţinut pe colonelul Raţiu, completând cele raportate de acesta cu informaţii primite pe circuitele informative ale Armatei. Totodată, Ştefan Guşe a atras atenţia asupra unui alt pericol care se profila, respectiv înregistrarea unor distrugeri şi pierderi economice imense ca urmare a haosului provocat de elemente anarhice. 27 decembrie 1989 Generalul Iulian Vlad a revenit la sediul central al DSS, după o săptămână în care s-a aflat la Comandamentul Militar Unic de la MApN. A ordonat unităţilor informative centrale să treacă la culegerea unor informaţii pe principalele aspecte de interes în acel moment, între care problema teroriştilor, excesele extremiştilor maghiari în Transilvania, riscurile de distrugeri în domeniul economic. În problematica teroriştilor, Direcţiei I i-a revenit sarcina să verifice situaţia persoanelor suspecte de terorism internate în spitale. Întrucât în atmosfera creată nu mai era posibilă intrarea în unităţile medicale a ofiţerilor de obiectiv, s-a apelat la un tertip. Au fost trimise în spitale pentru obţinerea datelor necesare persoane din rândul civililor aflaţi în unitate, cărora le-au fost confecţionate adeverinţe care le atestau calitatea de cadre de informaţii, folosindu-se codul de unitate militară din nomenclatorul MApN atribuit Direcţiei I odată cu subordonarea DSS Ministerului Apărării. Concomitent, conform competenţelor, Direcţia I şi-a continuat preocupările de a cunoaşte evoluţia situaţiei din Transilvania, îndeosebi din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, în care exista potenţial de susţinere a unor eventuale acţiuni externe de factură extremistă şi revizionistă. Informaţiile obţinute relevau că, în multe localităţi din judeţele respective, elemente extremiste maghiare preluaseră pârghiile locale de putere, românii erau izgoniţi din zonă, se instalaseră bariere la intrările în Harghita şi Covasna, mulţi români fiind opriţi să intre în aceste judeţe, inscripţiile în limba oficială erau distruse. La Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorghieni şi în alte oraşe, ofiţerii de securitate şi familiile lor se refugiaseră în unităţi militare pentru a nu se expune furiei extremiştilor maghiari, aşa cum se întâmplase deja la Odorheiul Secuiesc şi Târgu Secuiesc. Din sediile organelor de securitate care fuseseră atacate de grupuri de extremişti maghiari, precum şi de la mai multe posturi comunale de miliţie, au fost sustrase documente operative, inclusiv despre reţeaua informativă, precum şi armament. Informări pe această temă au fost trimise atât ministrului Apărării, generalul Nicolae Militaru, cât şi viceprim-ministrului Gelu Voican Voiculescu, care a şi iniţiat câteva măsuri. 29 decembrie 1989 Gelu Voican Voiculescu a elaborat şi înaintat premierului Petre Roman un „Punctaj de probleme privind modalităţile de depistare şi reţinere a teroriştilor rămaşi în libertate”, document prin care cerea anchetarea de urgenţă de către organele specializate ale MApN, în prezenţa şi cu concursul organelor Procuraturii Militare, a „persoanelor asupra cărora exista prezumţia că deţin date despre prezenţa şi organizarea grupurilor de terorişti (Emil Bobu, Ion Dincă, Tudor Postelnicu, Nicu Ceauşescu, Iulian Vlad, Gianu Bucurescu)”. Noul şef al Marelui Stat Major, generalul-colonel Vasile Ionel, a adăugat pe document şi numele generalilor Aristotel Stamatoiu şi Vasile Gheorghe. 30 decembrie 1989 La ora 9.30, generalul Iulian Vlad a transmis Ordinul S/184 către toate unităţile centrale şi teritoriale de informaţii ale DSS, prin care se comunica faptul că, din ordinul MApN, se interzicea cu desăvârşire distrugerea oricărui document privind activitatea informativă. În aceeaşi zi, la Direcţia I s-a aplicat un sigiliu unic pe toate fişetele conţinând documente operative, sigiliu care a rămas la dispoziţia comandantului unităţii. Din acest moment, ofiţerii nu au mai avut acces la propriile documente operative decât în mod excepţional, cu aprobarea şi în prezenţa şefului unităţii. În cursul aceleiaşi zile, generalul Iulian Vlad a întocmit un plan pentru clarificarea diversiunii teroriste şi un proiect de reorganizare a DSS în cadrul MApN sub denumirea de Serviciul de Informaţii. SURSA: VITRALII no. 9
Posted on: Sat, 21 Sep 2013 21:15:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015