DOCTRINA ,, PRIN NOI INSINE' Influenţată până spre sfârşitul secolului al XIX-lea de programul politic paşoptist, concepţia politică liberală este redefinită odată cu afirmarea pe scena publică a unei noi generaţii de liberali, animată de idealuri precum „dezvoltarea libertăţilor publice, a ideilor democratice şi a independenţei naţionale”. În acest context, doctrina liberală românească cunoaşte o continuă dezvoltare şi adaptare la condiţiile sociale, economice şi politice ale României. Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, doctrina liberală a fost exprimată şi sumarizată prin deviza „prin noi înşine”, expresie a naţionalismului economic al liberalilor, prin care capitalul autohton trebuia protejat în faţa celui străin. Elita liberală considera că România dispune de condiţii naturale prielnice pentru dezvoltarea ei, dar nu are suficiente capitaluri spre a pune în valoare bogăţiile ţării. În aceste condiţii trebuia apelat la capitalul străin, însă, acesta urma a fi asociat cu întreprinzătorii autohtoni, pentru ca românii, în principal, să fie aceia care beneficiază în urma rezultatelor dezvoltării. Deşi legat în bună parte de politica economică, principiul „prin noi înşine” era utilizat într-o egală măsură pentru a exprima concepţia liberală cu privire la dezvoltarea politică şi socială a României. În acest sens, regimul politic trebuia să se bazeze pe conceptele democratice occidentale, însă adaptate spaţiului românesc. În plan politic, progresul României era posibil prin ordine şi armonie socială şi prin democraţie, iar în plan economic, prin intermediul industrializării. Principalii teoreticieni liberali considerau că gradul industrializării depindea de gradul de şcolarizare şi de cultură al unei naţiuni. Astfel, afirmarea naţiunii române trebuia să se înfăptuiască prin cultură. Totodată, realizarea unităţii naţionale, idealul politic al liberalismului românesc, era posibilă în primul rând prin forţe naţionale. Cea mai semnificativă contribuţie pe plan teoretic şi practic la afirmarea principiului „prin noi înşine” a fost adusă de Vintilă Brătianu, primar al Capitalei, ministru de finanţe şi prim-ministru. Într-un celebru articol din 1905, intitulat chiar „Prin noi înşine”, Brătianu exprima „convingerea nestrămutată că prin noi înşine putem să ne desvoltăm pe toate căile” şi cerea „ să nu dăm elementului străin decât strictul necesar”. Această viziune, continua Brătianu, este în plină concordanţă cu „simţământul aproape unanim al opiniei publice”, care vrea ca „Ţara Românească să propăşească prin propriile ei puteri şi astfel, ca elementele ei să participe într-o măsură lărgită şi în toate ramurile de activitate ce se deschid”. De asemenea, în desele cuvântări pe care le exprima de la tribuna Adunării Deputaţilor, V. Brătianu susţinea că „politica economică nu mai poate fi astăzi decât o politică naţională, mai cu seamă într-o ţară mică ca a noastră. Logica politicii „prin noi înşine” viza şi dezvoltarea industriei ca ramură modernă a economiei. Brătianu afirma că „fără o industrie proprie naţională viitorul statului nu poate fi asigurat. Toate naţiunile s-au ridicat prin dezvoltarea industrială, căci industria în special pune în valoare la maximum bogăţiile naţionale şi dă muncii naţionale posibilitatea unei retribuţiuni mai rentabile”. Programul economic liberal susţinea că interesele generale ale României trebuiau să primeze în faţa intereselor burgheziei industriale şi bancare străine. Condiţiile necesare erau: valorificarea materiilor prime şi a resurselor de energie, creşterea potenţialului economic, asigurarea unor poziţii favorabile pe pieţe externe, pregătirea personalului calificat. Totodată, în concordanţă cu politica bazată pe principiul „prin noi înşine”, Vintilă Brătianu a insistat asupra utilizării optime a resurselor petroliere din România în condiţiile creşterii cererii de energie pe plan intern şi internaţional. El se pronunţa în favoarea implicării active a capitalului şi muncii naţionale pentru valorificarea bogăţiilor ţării, ca fundament pentru crearea unui complex economic românesc independent faţă de capitalul străin. Astfel, se avea în vedere înlăturarea pericolului înrobirii economice şi politice. În practică, această viziune va lua forma articolului 19 din Constituţia din 1923, care va menţiona că zăcămintele miniere, precum şi bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea statului. Doctrina liberală a fost aplicată cu precădere de guvernul Ionel Brătianu în perioada 1922 – 1926. Datorită aplicării doctrinei liberale „prin noi înşine”, economia românească a cunoscut un ritm rapid de refacere până în 1923, după care a înregistrat o creştere cu adevărat spectaculoasă, ale cărei efecte s-au resimţit şi în prima parte a guvernării ţărăniste, până la declanşarea „marii recesiuni” globale din 1929. Ramura cea mai dinamică a fost industria, progresul datorându-se politicii guvernamentale care a vizat încurajarea promovarea şi apărarea industriei naţionale. Iniţiatorul acestor politici a fost Vintilă Brătianu. El a promovat o serie de acte legislative precum legea privind comercializarea şi controlul întreprinderilor de stat economice ale statului (7 iunie 1924) , legea energiei (4 iulie 1924), însă, cea mai importantă măsură a fost adoptarea legii minelor (4 iulie 1924). Aceasta prevedea articole speciale prin care se favorizau capitalul, munca şi iniţiativa românească şi se puneau piedici în calea pătrunderii de capital străin: 50 plus 1% din capitalul societăţilor să fie deţinut de cetăţeni români9. Europa s-a arătat reticentă faţă de adoptarea acestei măsuri acuzând protecţionismul brătienist, dar poziţia prim-ministrului român a fost de neclintit. După 1918, liberalismul românesc va lua de denumirea de neoliberalism pentru a se deosebi de liberalismul clasic de tip „laissez-faire”. Noile principii promovate în special de Ştefan Zeletin, Mihail Manoilescu şi Vintilă Brătianu presupuneau intervenţionismul de stat şi proprietatea privată ca necesităţi fundamentale pentru dezvoltarea societăţii româneşti. I. G. Duca va sintetiza mai apoi patru principii fundamentale ale doctrinei PNL: ordinea, nu anarhia, democraţia, naţionalismul, în sensul de dezvoltare a forţelor materiale şi umane naţionale, nu în sensul intoleranţei naţionale, şi realizarea armoniei sociale. Principiul „prin noi înşine” a rămas esenţa doctrinei liberale, însă circumstanţele provocate de marea recesiune de la începutul anilor ’30 a făcut aproape imposibilă aplicarea sa în practică în anii următori, în special în timpul guvernării liberale din perioada 1934-1937. Formula „prin noi înşine” rămanea un strigat de alarmă adresat românilor pentru a le trezi conştiinţa drepturilor pe care le au asupra bogăţiilor ţării.
Posted on: Mon, 05 Aug 2013 07:47:44 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015