Dacă profesorul Emil Constantinescu e doar o prezență mediatică (tot mai ofilită), Ion Iliescu își exercită mai departe, cu o longevitate pur bolșevică, puterea de influență asupra social-democraților. Lucrurile nu se opresc aici. În calitate de șef al Statului român, Ion Iliescu a fost responsabil pentru o criză constituțională în 2007, continuînd și după 2011 să facă politică partizană. Beneficiar, printr-o lectură perversă a Constituției, a trei mandate de Președinte, acest personaj face mai departe jocuri de culise. E penibil sub raport estetic și inacceptabil sub raport moral. Problema este că Ion Iliescu face aceste lucruri (și) pe bani publici. Există Legea 406/2001, care reglementeză situația foștilor șefi ai Statului. Ea ar trebui modificată în sensul eliminării dintre beneficiarii acestei legi pe aceia care fac parte din partidele și din organizațiile politice. Conform Legii 406/2001, foștii șefi ai Statului beneficiază de locuință de protocol, automobil, escortă, cabinet de lucru și o îndemnizație viageră. Este firesc ca acest lucru să se întâmple cu un ex-Președinte ieșit din arena politicii. Ion Iliescu nu vrea să ne părăsească. În timp ce Teodor Mărieş face greva foamei pentru a scoate la iveală adevărul despre Revoluţie, Ion Iliescu se bucură de tihna unui pictor retras pe malul mării… Iată de ce cred că drepturile stipulate de această lege nu pot fi privite ca privilegii ce revin unora pe baza dreptului divin. Aceste drepturi presupun și obligații, precum aceea de a avea o conduită decentă și reținută. Orice fost șef al Statului este liber, dacă dorește, să re-intre în politica de partid. Dar să o facă pe banii săi, nu pe banii contribuabililor. Dacă dorește să fie respectat ca un fost șef de Stat, atunci să se comporte ca atare.
Posted on: Tue, 25 Jun 2013 17:51:09 +0000