Dacă sunt un om bun, care sare în ajutor atunci când e nevoie de mine nu înseamnă că accept ca oamenii să profite de acest lucru. Dacă spun ce gândesc, când gândesc nu înseamnă că sunt un om rău sau că am alte intenții ascunse. Dacă taxez impertinența, nesimțirea sau lipsa de respect cu ironie… ei bine, nici asta nu cred că mă face un om rău. Dacă uneori mi se epuizează răbdarea și prefer să întorc spatele nu sunt nicidecum un om lipsit de sentimente. Dacă zâmbesc mereu nu înseamnă că în sufletul meu nu se dau bătălii sau că obrajii mei netezi nu au încă gust de sare. Dacă la un moment dat simt că nu mai pot controla lacrimile și încep să plâng nu înseamnă că sunt un om slab sau plângăcios și cu siguranță nu o fac ca să impresionez. Dacă uneori îmi lipsește modestia nu înseamnă că mă cred mai bună sau mai deșteptă sau mai oricum față de restul oamenilor. Dacă uneori acționez din impuls și fac o greșeală cât mine de mare nu înseamnă decât că sunt om ca toți oamenii și nu e nimeni în măsură să mă pună la zid mai ales dacă nu e implicat direct. Sunt un om care face destule greșeli; pe unele le îndreaptă, pe altele nu, un om care are și regrete și împliniri, care uneori e incredibil de naiv și enervant de copilăros. Sunt un om care a fost rănit de atâtea ori și care inconștient a rănit la rândul lui, un om de încredere, care oferă din toată inima iubire și prietenie, un om cu temeri, cu dezamăgiri și cu bucăți de viață pierdute pe drum și nu consider că am nevoie de aprobarea nimănui pentru a fi exact așa cum sunt. Aparențe. Ne pierdem unii pe alții prin mulțimea de aparențe…
Posted on: Sat, 26 Oct 2013 05:00:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015