Declaraţie politică TVR (re)intră în Republica Moldova pe ușa din dos Românii și moldovenii pierd. Cine câștigă? Un comunicat de presă emis de Ministerul Afacerilor externe pe data de 12.09. 2013 anunță semnarea de către Preşedintele-director general al Televiziunii Române şi de Agentul Guvernamental al Republicii Moldova pentru CEDO a Acordului de soluţionare amiabilă a cererii nr. 36398/08 - Societatea Română de Televiziune (SRTv) împotriva Republicii Moldova, de pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Mai precis, procesul aflat pe rolul CEDO reprezintă urmarea plângerii introduse de către Societatea Română de Televiziune ca urmare a retragerii abuzive în 2007 de către autoritățile Republicii Moldova a licenței de utilizare a unei frecvenţe naţionale. Astfel, prin acest proaspăt Acord semnat, odată cu aprobarea lui de către CEDO, TVR ‘va putea reveni imediat în Republica Moldova pe cablu şi pe transmisie digitală experimentală – în funcţiune deja în zona Chişinăului –, precum şi pe transmisie digitală naţională atunci când aceasta va fi implementată în statul vecin, în 2015.’ Stimați colegi, mă număr, după cum bine știți, printre acei oameni politici din România care a militat și militează în continuare pentru relații cât mai apropiate și constructive, la toate nivelurile și în toate domeniile, între statul român și cel moldovean. Nu putem contesta rolul și importanța prezenței televiziunii noastre publice în spațiul media moldovean, iar ceea ce s-a întâmplat în 2007 sper să nu se mai întâmple niciodată. Deși sunt perfect de acord că o atitudine ‘neprietenească’ față de statul vecin nu era una de abordat în ceea ce privește cauza TVR-ului, nu pot să nu mă întreb în ce s-a transformat aceasta? Și, de fapt, care este miza (re)intrării TVR în Moldova? A cui este, de fapt, această miză? Într-o interpelare pe care am adresat-o ministrului Afacerilor Externe, domnul Titus Corlățean, cât și președintelui- director general și membrilor Consiliului de Administrație ai TVR, am întrebat dacă domniile lor consideră suficiente ‘măsurile reparatorii’ prevăzute în Acordul semnat. Eu, unul, nu le consider nici pe departe așa și nu mă refer aici doar la garanțiile oferite televiziunii noastre, ci și la modul în care autoritățile noastre au înțeles reintrarea acesteia în statul vecin. O reintrare, din foarte multe puncte de vedere, formală și ca exercițiu de imagine, ca să nu zic de interes, fără ca cineva să se gândească la aspectele specifice Moldovei și la posibilitatea reală a cetățenilor săi de a urmări programele TVR-ului. Vă invit și pe dumneavoastră, stimați colegi, să studiați această problemă care privește Acordul de soluţionare amiabilă a cererii nr. 36398/08 - Societatea Română de Televiziune (SRTv) împotriva Republicii Moldova, de pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și să opinați dacă acesta reprezintă cea mai bună soluție și, mai ales, dacă autoritățile noastre și conducerea TVR au făcut tot ce s-a putut pentru ca televiziunea publică românească să deservească la modul real nevoile celor din Republica Moldova. Eu consider că nu. Cunoscând condițiile din această țară, discutând în permanență cu cetățenii de acolo, pot afirma că s-a omis cu desăvârșire tocmai dorința lor! Moldova nu este o țară care să beneficieze pe întreg teritoriul ei de serviciile de cablu. Ea nu reprezintă doar Chișinăul și zonele sale limitrofe, iar cetățenii din alte zone, în special cele rurale, deși au așteptat și așteaptă emisia TVR, se află în imposibilitate tehnică și materială. Ca să nu mai vorbim de proiecțiile în viitor, oricât de apropiat ar părea acesta. Ce ar trebui să facă aceia care nu pot viziona programele TVR și care așteaptă de șase ani revenirea lor? Să se consoleze cu gândul transmisiei digitale naţionale ce va fi implementată în Moldova în 2015 sau, pur și simplu, să tipărească Acordul semnat pe care să îl privească la nesfârșit? Oricum ar fi, dezavantajul este vădit al lor și este trist că toată această revenire a TVR în Republica Moldova este, din foarte multe puncte de vedere, lovită de nulitate și pare doar un act formal, populist în care exact cei cărora li se adresează- moldovenii- sunt desconsiderați. Ca să nu mai vorbim, în aceste condiții, cam care este respectul și grija acordate TVR-ului. Și ne mai mirăm că s-a confruntat și se mai confruntă cu grave probleme financiare și, de aici, cu cele derivate, de statut și imagine? Nu înțeleg de ce s-a renunțat la procesul de la CEDO, atât timp cât nu s-a obținut sau nici măcar nu s-a gândit cineva să se obțină și posibilitatea de transmisie și retransmisie prin eter, indiferent de tipul de semnal. Mă întreb cine a luat în calcul drepturile cetățenilor moldoveni care NU dețin cablu sau dacă îi pasă cuiva ce se întâmplă cu aceștia? CE altceva în afara avantajelor reale pentru cetățeni s-a urmărit prin această renunțare transformată în Acord? Întrebări pe care le-am adresat și celor responsabili și al căror răspuns îl aștept nu numai eu, dar și cetățenii moldoveni. Toți cei aceia care au auzit surlele și trâmbițele revenirii TVR-ului, dar care se rezumă doar la asta, vizionarea fiind cam…. imposibilă, iar mult lăudatul eveniment nul. Este normal. Atît timp cât Acordul NU reprezintă o muncă și un efort reale pentru susținerea și întărirea relației România- Republica Moldova și unii se prefac că muncesc, că sunt interesați și implicați, ce ar trebui să facă cetățenii? Să se prefacă și ei, evident!, că au posibilitatea să urmărească programele TVR, această Fată Morgana a mediei.
Posted on: Wed, 18 Sep 2013 11:57:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015