Deschideţi istoria! Un fler. Să “sufli-n soartă”, un destin. Pentru mine istoria nu a fost o pasiune şi nu e. Am crescut de copil cu poveşti de vitejie, legende şi bătălii, poveşti frumoase pe care în mare, le simţeam. Povestite de tatăl meu… Nu aveam şi nu am acel dar de a povesti şi eu la rȃndul meu altora, nu puteam si nu pot să fiu ca tatăl meu… dacă aveam să aflu ceva, aveam pe cine întreba oricȃnd, pe “enciclopedia mea”… Cred că subconştient era o speculaţie a mea ~de copil… Cand eram mici, eu şi fratele, stăteam cu tatăl pȃnă la ora 16.00 cȃnd trebuia să plece la şcoală, la seral iar mama, intra pe uşă după naveta Ploieşti-Filipeşti, imediat ce el ieşea. Pȃnă am crescut mai mărişori şi stăteam cu cheia de gȃt în faţa blocului, adulmecam mirosul de mȃncare gătită din cartier. Noroc aveam, cu “Bunica”( mama dnei Ghenade) - o femeie dragă, iubită de toţi copiii din cartier o basarabeancă care ne dădea magiun pe o felie mare şi lungă de pȃine ( o pȃine mare, rotundă şi~ parcă o văd cum o tăia cu un cuţit mare, în braţe) iar magiunul, avea sȃmburi de nucă şi era cel mai minunat fel de mȃncare felul 1, 2 şi 3. Ieşea săraca afară şi le zicea vecinilor de bloc care ne vedeau cu ce poftă mȃncam, moscoliţi la faţă de magiun: - Să nu credeţi că nu au ce mȃnca, le face săraca doamnă de mȃncare, nici nu se schimbă cȃnd vine de la servici şi se pune pe gătit, e frigiderul plin dar nu vor să-şi încalzească că dom’ profesor e la şcoală şi îs’singuri. Da, no, lasă că-i mai bine aşa…! Îi mai bun magiunul de la bunica!”. Dar nu ştiu ce copil din cartier… nu a mȃncat magiun de la “Bunica” şi care nu a iubit-o pe “Bunica”! - Măi Dănuţă, mă, ce frumoasă e istoria şi ce frumos povesteşte dom’profesor şi cȃte ştie, tare dragu’ mi-e să mai vorbesc deseară cu dumnelui’ să îi mai povestesc şi eu, cȃnd ne-au deportat… - Bunică, mie nu-mi place istoria asta a lui, cu războaie, cu oameni morţi şi amărȃţi! Nu-mi place bunică… - Da, nu-i a lui, Dănuţă, e a nostră’ şi tare grea şi frumoasă mai ie… - Eee, a cui o fi dar mie nu-mi place… Astea sunt amintirile mele de copil… Nu mi-au plăcut detaliile, detali şi ani… Îmi plăceau doar legăturile istoriei, conexiunile evenimentelor între ele şi… “puţin mai multă filozofie”. Dar, am terminat “istoria” într-un sfărşit, ca apoi să fac tot ce îmi plăcea mie cel mai mult şi ce îmi place şi fac cu drag, acum. Şi pace, cu tatăl meu am făcut!... Politica, nu o înţeleg şi nu vreau să o înţeleg…a nimănui. Atȃt înţeleg şi am înţeles că avem un popor frumos cu un trecut “inimos” şi suntem un neam frumos de romȃni. Îmi e drag să aflu noutăţi legate de istorie, de la istoricii adevaraţi şi nu de la politicienii de azi care “fac istorie”. Îmi place să fiu la curent cu ce-mi place mie din istorie şi cȃnd primesc noutăţi de la Facultatea de Istorie - Universitatea din Bucureşti le citesc cu drag. Într-o seară am primit de la ei o melodie dragă mie, pe care am distribuit-o… Bob Dylan - Masters of War (Original). Imediat după distribuire am primit un mesaj : - ” Bună seara. Mă numesc Simona Barbu și mă ocup de pagina de facebook a Facultății de Istorie. Am văzut că ați dat share melodiei pe care am postat-o și nu nu mi-a venit să cred când am văzut numele Dvs. Am făcut liceul la Filipești și am fost eleva tatălui Dvs, în clasa a 9-a ne-a fost și diriginte. Transmiteți-i, vă rog, din partea mea toate gândurile bune și multă sănătate, dar și un mare mulțumesc pentru felul în care m-a făcut să iubesc istoria. Numai bine, Simona Barbu.” - Doamne!...chiar tatăl meu, Smărăndoiu Constantin? Ce mică e lumea~lumea facebook-ului!... Din păcate, tatăl meu nu cred că te mai cunoaşte deoarece a făcut acum 2 ani un AVC si nu mai ESTE ...”enciclopedia de dinainte”, cu siguranţă te ştia, dar asta e viata…Încerc să-i spun de tine şi îi voi arăta pozele tale aşa poate îşi va aminti. Sper! "Enciclopedia" mea dragă! .. o "carte" pe care nu pot să o mai deschid, iar dacă se deschide, oboseste. Dar am o enciclopedie. Şi e, a mea! - Îmi pare tare rău, transmiteţi-i oricum gȃndurile mele! L-am apreciat fooarte mult şi m-a ajutat mult să îmi dau seama ce vreau să fac mai departe! Şi de fiecare dată mă gȃndesc la dumnealui cu mare drag* Am făcut facultatea şi masterul şi acum sunt în ultimul an la doctorat la Istorie. Am făcut liceul în perioada 2000-2004. Mă bucur mult că am dat de dumneavoastră, mi-am amintit de vremurile acelea… La anul o să facem revederea de 10 ani. - Da? Îl voi aduce! Să dea Dumnezeu să fie bine! - Doamne ajută! ar fi tare frumos, mai ales ca ne-a fost si diriginte… - Cȃt e de mică lumea.. - Da, foarte mică! Transmiteţi-le salutări şi gȃndurile mele bune şi celorlalţi profesori ai mei! - Mă bucur tare mult că ai ajuns bine pe forţele tale! Te ştiu, erai un copil tare bun, învăţai foarte bine, şi cuminte şi cu mult bun simţ! - Da, învăţam bine. Mi-am dorit mult să fac facultatea asta, deşi normal că nu a fost deloc usor. - Cȃt de fericit ar fi fost să-i spun de tine, înainte de accidentul vascular! Parcă o văd pe coridoarele şcolii, cu grupul ei de fete, ea fiind cea mai mărunţică dintre ele, un copil modest cu un zȃmbet discret. Un mic de om. O fată mică de la ţară dar care şi-a urmat un ideal cu pasiune mare, şi a ajuns un om mare, în ţără... Dascăli dragi şi dăscăliţe Oameni simpli de la ţară Oameni mari cu suflet mare Cu un gȃnd: SĂ FACĂ ŞCOALĂ! Cu copiii de la ţară. Aici, la Filipeştii de Pădure La Liceul Teoretic Filipeştii de Pădure. Cȃţi copiii mai sunteţi, oare? Răspȃndiţi în lume, De la o şcoală “de ţară” Şi care v-au simţit, fără să simţiţi V-au învăluit într-o “prezicere” uşoară, Şi v-au format şi au ştiut să vă “pună un destin” Si care v-au trimis în “ţară”, de la ţară Ce fler de dascăli? Să-i citeşti, să le “citeşti în destin”, subtil Şi să le “sufli-n soartă”… Unui copil . Cinste LOR , TUTUROR! Reverenţele? Tot LOR! Deschideţi istoria! “Câmp de război ne-a fost ţara, de la Mircea până la Mihai Viteazu. Pictorii noştri, artiştii noştri, toţi aleşii neamului nostru au pierit în bătăliile cu turcii. Deschideţi istoria, şi vedeţi ce era aici”...Pictorul Grigorescu, Alexandru Vlahuţă "Fără şcoală să nu aştepte nimeni nici părinţi buni, nici fii buni, şi prin urmare nici stat bine organizat şi bine cârmuit şi păstorit." - Ion Heliade Rădulescu
Posted on: Sat, 03 Aug 2013 18:49:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015