"Din cauza serviciului meu sedentar şi în consecinţă a acumulării de grăsime pe burtă, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal într-o sală de sport. Am acceptat bucuros şi chiar m-am dus personal să mă programez. Mi-au dat o instructoare personală pe care o cheamă Nadia, o profă sculpturala de 26 de ani, model de echipament sportiv după cate mi-am putut da seama după fişele lipite pe pereţi. Ea mi-a explicat că ar fi util să-mi notez într-un carneţel experienţele pentru a putea observa eu însumi progresul. Zis şi făcut şi acum aş vrea să împărtăşesc cu voi acest mic jurnal. Prima zi: M-am sculat la 6 dimineaţa cum stabiliserăm. Destul de greu sa te scoli din pat ca să mergi la sala dar totul s-a schimbat când am ajuns acolo şi am văzut că Nadia mă aştepta. Părea o zeiţă greacă, ochi verzi şi un surâs uriaş, cu buze cărnoase şi spectaculoase. Mi-a făcut un tur de sală, mi-a arătat aparatele şi mi-a măsurat pulsul după cinci minute de bicicletă… Şi-a făcut griji pentru că i s-a părut pulsul meu accelerat dar am profitat ca să-i fac un compliment şi i-am zis ca era din cauza ei, pentru că purta un costum de licra care-i intra în poponeţ. Mi-a făcut destulă plăcere s-o urmăresc dând lecţii de aerobică la finalul zilei mele de exerciţii. Nadia mă menţinea motivat să-mi fac abdominalele în ciuda durerii mele de abdomen. A doua zi: Am băut doua ceşti de cafea şi într-un final am reuşit să ies din casă. Nadia m-a pus să mă întind cu faţa în sus, m-a pus să ridic o bară grea de metal şi pe urmă s-a mai şi hazardat să-i pună nişte greutăţi! Pe banda de alergat picioarele îmi erau cam moi dar am reuşit să fac un kilometru. Surâsul său aprobator şi ocheadele ei au făcut să merite osteneala… Mă simţeam grozav. Era o viaţă nouă. A treia zi: Singurul mod în care m-am putut să mă spăl pe dinţi a fost punând periuţa de dinţi pe chiuvetă şi mutându-mi capul dintr-o parte în alta. Cred că am o hernie abdominală. Să conduc n-a fost deloc uşor, până şi când frânam maşina mă dureau şi flocii din cur. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu… Nadia şi-a pierdut un pic răbdarea cu mine pentru că considera că strigătele mele deranjau pe ceilalţi asociaţi ai clubului. Ca să fiu sincer vocea ei mi se părea cam acută aşa devreme dimineaţa şi când ridica tonul devenea nazală… şi foarte supărătoare. Mă dor coaiele când merg pe banda alergătoare şi în consecinţă Nadia m-a mutat la scară. Ma întreb de ce mama dracului cineva ar inventa o maşină care sa facă ceva ce a devenit demodat odată cu apariţia ascensoarelor? Ea mi-a zis că o să mă ajute să fiu în formă şi să mă bucur din plin de viaţă. Altă imbecilitate de-a ei… A patra zi: Nadia mă aştepta cu nenorociţii săi ochi verzi sfredelindu-mă ca un pumnal şi cu surâsul său batjocoritor stil Jack Nicholson în Batman. N-am putut evita să ajung cu o jumătate de oră întârziere: Fix timpul de cât am avut nevoie pentru a-mi lega şireturile de la adidaşi. Cretina m-a pus să lucrez la aparate dar când a fost un pic neatentă am fugit să mă ascund la baie. A trimis alt instructor după mine să mă caute şi drept pedeapsă m-a pus sa vâslesc şi… mi-a scăpat un pârţ pe care l-a auzit toată sala. De când sunt nu m-am simţit mai ruşinat A cincea zi: O urăsc pe Nadia mai mult decât pe orice altă fiinţă de pe lume, anemică de rahat, cu buzele ei cu colagen, blondă fără creier. Dacă aş mai avea o bucăţică de corp care să nu ma doară i-aş trage şuturi în fund, mama ei de dobitoacă. A vrut să-mi lucrez tricepsii. Eu nu am tricepşi. Şi dacă nu vrea să sparg pardoseala sălii, să nu-mi dea nenorocitele de bare de greutate şi nimic altceva ce cântăreşte mai mult decât un sandwich… Bicicleta m-a făcut sa leşin şi m-am trezit pe patul unei nutriţioniste, altă slăbănoagă imbecilă care mi-a dat o lecţie de alimentare sănătoasă. Nenorocita, habar n-are ce înseamnă să-ţi fie foame. De ce naiba n-am avut baftă de ceva mai liniştit, cum ar fi un curs de bucătărie sau de coafură? A şasea zi: Nenorocita dracului de Nadia mi-a lăsat un mesaj pe robot, cu vocea ei scârboasă, pentru a mă întreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca să arunc naibii telefonul dar pe urmă n-am mai avut forţa să-l ridic. Nici să ridic telecomanda televizorului, în consecinţă a trebuit să suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ala de Naţional Geografic. Şi a trebuit să văd un program despre împerecherea păsărilor, şi eu care nu mă mai f*tusem de şase zile. A şaptea zi: L-am rugat pe şoferul camionetei bisericii să mă ducă la slujbă ca să-i mulţumesc lui Dumnezeu că a trecut săptămâna asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul să mă trimită sa fac ceva mai distractiv:un cateterism sau o analiză de prostată…."
Posted on: Thu, 27 Jun 2013 15:15:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015