Din visul nopții Din visul nopții recobori. Te retransformi idee. Ești steaua, plină de fiori, Femeie. Mi se oprește vantun geam, Vorbind atât de crug! Cum plânge că nu te mai am, Aud. Rotunda lună, ca un ceas, Ia timpul în pustiu. Nu vrea nimic din ce-a rămas, Să știu. Pe cerul stelelor, văd șters, Prea alba mea cărare. E liniște în univers Și doare. Mă cheamă vise nepromise, Când tu încet te-apropii. Te iau, sub pleoapele închise, Ochii. Pe scena sufletului, ești Preaplina de lumină Și, sala mare, o privești, Străină. Sentorc în vise ce-am uitat; A noastre vi păcate. Acuma este al meu din pat Singurătate. Se-afundă stelele-n tăcut, Plângând din paradis. M-apasă, al tău greu sărut, În vis. Acuma, timpu-i prea gândit. Tac clipele, confuze. Cuvintele mi-au adormit Pe buze. Se plânge haosul de noi. Nu știe când apunem. Și nu mai suntem amândoi, Să-i spunem. Mă arde-a timpilui călău Și flăcări ard ce-am zis. Cenușa inimi ți-oi dau, În scris. Marcel Cimpeanu Medias 04.10.2012
Posted on: Sat, 19 Oct 2013 21:02:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015