Dorul de tine-i toamnă, fluviu dospind în zale, Surâsul tău e vara-n oarbe sclipiri, uitată, Deşi mai mult de-o iarnă tu n-ai fost niciodată... Doar primăveri grăbite-s atingerile tale… De cată-n cioburi gândul al tău vremelnic nume, Tot cerul se sfărâmă şi-mi cade la picioare, Pe-un ultim drum de piatră cu-n sfert de pas mai mare Decât e-albastrul care păşeşte peste lume... Şi iar e-o toamnă dorul, şi nu-mi mai pare vară, Nici ce-a fost înainte, nici ce va fi să fie... Sub lespedea trăirii, pe pajişti de hârtie, Rostirea-mi şade-n slove... cred c-a uitat să moară…
Posted on: Mon, 28 Oct 2013 18:33:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015