Dragonul cocoşat “ Ne-au supt sîngele, nenorociţii! Ne-au luat tot ce-am avut! Şi ce ne-au dat nouă în schimb? / Apeductul? / Oh, da, da. Ei ni l-au dat. / Salubritatea. / Oh, da. Salubritatea. / Adu-ţi aminte cum arăta oraşul înainte. / Da, bine. Apeductul şi salubritatea sînt două lucruri pe care le-au făcut romanii. / Şi drumurile. / Normal că şi drumurile. / Dar în afară de salubritate, apeduct şi drumuri... / Irigaţii. Medicină. Educaţie. Şi vinul. / Bine, dar înafară de salubritate, medicină, educaţie, vin, liniştea publică, irigaţii, drumuri, sistemele de apă potabilă şi cel sanitar, ce-au făcut romanii pentru noi? / Au adus pacea? / Au, pacea! Tacă-ţi gura!” (Monthy Python – “Life of Brian”) O dimineaţă de noiembrie, dintr-un viitor apropiat. Te trezeşti şi dai drumul pe unicul canal de televiziune din România. La ora şapte, telejurnalul începe cu noutăţi din agricultură. La şapte şi trei minute, preşedintele ţării şi al partidului de guvernare vorbesc despre depăşirea producţiei de sfeclă la hectar. La şapte şi opt minute, şeful Ligii Studenţilor îi asigură pe telespectatori că, odată cu venirea primelor zăpezi, cîteva zeci de mii de tineri din toată ţara vor ieşi cu lopeţile în spinare, ca să cureţe drumurile judeţene. La şapte şi unsprezece, crainica citeşte introducerea unui reportaj despre primul Romanian Town din Beijing: sînt primii muncitori români, care şi-au luat în primire garsonierele din suburbia metropolei chineze, unde urmează să locuiască şi să muncească în următorii cinci ani. În acelaşi cincinal, printr-un program bilateral, două sute de mii de muncitori chinezi vor lucra în ţara noastră. O parte vor contribui la construirea autostrăzii Iaşi-Vatra Dornei, ceilalţi, la ridicarea unor diguri în zonele cu risc de inundaţii. La şapte şi un sfert, după datele meteo şi informaţiile din sport, jurnalul se încheie cu tradiţionala urare: “Vă dorim o zi productivă!”. Pe ecran apar mira şi o reclamă la compania Huawei. Programul se reia la ora 16.00, cu ştiri şi o emisiune-anchetă, în care sînt dezvăluite actele de corupţie ale opoziţiei. Prezentatorul, un tip despre care se spune că are capacităţi paranormale, este un chinez care se numeşte Dr. Wu. Seara, de la 19.00, preşedintele ţării şi al partidului de guvernare revine în platoul unei emisiuni în care este invitat permanent. Singurul invitat. La 20.00, film. La ora 22.00, programul se închide cu imnul naţional. Pe ecran revin mira şi reclama la compania de telefonie Huawei. Desigur, distopia ieftină de mai sus este puţin probabilă. Chiar uşor imposibilă. Cu toate astea, sînt unii români care văd în ea, prin apropierea noastră de China, un posibil deznodămînt. E cea mai mare tîmpenie pe care am auzit-o, zilele astea, citind şi ascultînd diverşi oameni din diverse zone media. Dintr-o relaţie bună cu economia chineză – atenţie, nu cu comuniştii chinezi! – poţi ieşi cîştigat. Dacă reuşeşti chestia asta, înseamnă că, politic, dai semne de maturitate. Bine ar fi să se întîmple aşa. În condiţiile astea, neîncrederea în beneficiile unei alianţe chinezo-române pare ridicolă. Şi atunci, de unde izvorăsc reticenţa şi frica de economică “înfrăţire” cu China? În nici un caz, din atitudinea oficialilor de la Beijing faţă de noi. Mai curînd, din imaginea pe care şi-o construiesc, voluntar sau involuntar, reprezentanţii noştri. Vedeţi sau, dacă aţi făcut-o, revedeţi gesturile şi postura lui Victor Ponta, Crin Antonescu şi ale celorlalţi, din timpul vizitei de săptămîna asta. Amintiţi-vă de atitudinea pe care aceşti oameni cu notorietate o au, atunci cînd “oaspetele” lor nu este un înalt demnitar chinez, ci poporul pe care, chipurile, îl reprezintă. Oricare dintre aceşti domni se înfoaie ca dragonul cînd se adresează românului de rînd, fie că asta se întîmplă direct, prin felul de a răspunde problemelor sociale, fie că se petrece indirect, cînd se iveşte posibilitatea de a fura imaginea unui eveniment pur sportiv. Aceloraşi domni le cresc cocoaşe între omoplaţi şi şervete de chelner pe mînă, cînd se întîlnesc cu reprezentanţii unei naţiuni mai puternice decît a noastră. Din incongruenţa politicienilor şi lipsa de încredere în discernămîntul lor se nasc temerile. Iar comportamentul tradiţional al PSD, care monopolizează şi aerul respirabil cînd este la putere, te poate duce cu gîndul la scenarii aiuritoare. Chinezii nu au nici o vină. Vina o poartă Ponta and company, care sînt în stare să apară la televizor în tricoul lui Hagi. Evident, trăgîndu-şi pielea din colţul ochilor, ca să pară oblici. Text apărut sîmbătă, în Suplimentul de Cultura.
Posted on: Mon, 02 Dec 2013 11:13:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015