Dragostea este un sentiment unic, frumos dar in general foarte foarte trist.Este atat de greu sa-ti gasesti sufletul pereche si cand credeai ca l-ai gasit il pierzi din nou odata pentru todeauna.Mereu am suferit iar in momentul de fata sunt putin cam disperata.Nu mai stiu ce sa fac, nu mai simt nimic, nu mai iubesc pe nimeni sau doar ma amagesc? E greu de spus.Insa este cert ca imi va fi foarte greu sa-mi gasesc jumatatea sau nu o voi gasi niciodata. M-am intalnit cu primul meu iubit, Raul intamplator, asa pur si simplu, din intamplare.Eu stateam pe niste scari, plangand, el s-a apropiat de mine incet si m-a ajutat sa ma linistesc. M-a chemat in apartamentul lui, un loc minunat si placut, cum nu mai am avut parte pana atunci. Ce ochi frumosi si verzi avea, ce bine arata! Mi-a promis ca totul o sa fie bine si eu l-am crezut. M-am lasat atat de usor convinsa de zambetul sau, de sarutul sau fierbinte si convingator, de imbratisarile, ochii sai verzi si cuvintele lui. Dar totusi Raul nu s-a tinut de cuvant si relatia s-a incheiat la fel de usor cum a inceput.Numai eu stiu ce a fost in sufletul meu cand l-am vazut langa alta, desi nu-mi spusese inca ca vrea sa ne despartim. Ce soarta cruda a avut relatia noastra.Numai eu stiu ce am simtit in momentul acela.In acea vara am mers la Campulung unde am cunoscut un baiat super dragut pe nume Alex.Ne-am intalnit in ploaie, eu mergeam fara sa vreau sa ajung undeva poate destinul meu crud m-a dus la el....Aceasta relatia a fost mai lunga si mai greu de suportat ca prima.Nu voi putea uita niciodata acel sarut fierbinte, nespus de dulce.Eram sigura ca relatile la distanta nu merg insa am continuat sa sper.Era singurul motiv pentru care eu continuam sa traiesc.Cat de mult tineam la el numai eu stiu. Cea mai frumoasa zi din viata mea a fost cand m-am culcat cu el, caci eu l-am iubit si il voi iubi mereu. O parte din sufletul meu este si va ramane la el.Luptasem atata timp pentru dragostea noastra impotriva distantei ce ne despartea.Insa degeaba! Nu cred ca iti poti imagina ce era in inima mea in acea noapte in care am dormit in cimitir. Fara el, viata mea nu mai avea niciun sens totul se sfarsise.Cuvintele lui mi se adunau in minte taindu-mi respiratia.Nu mai puteam lupta cu suferinta.Pana atunci traiam numai pentru el, insa atunci ma trezisem singura, prieteni nu aveam, toti ma lasasera la greu, familia mea ma ura oricum si totul se sfarsise.In prezent, m-am indragostit de verisorii mei, dar in mod bizar mi-a trecut de ei si nu ii mai iubesc. Oare dc? Cred ca sunt mult prea egoista, nu ma gandesc si la cei din jurul meu care poate nu vor sa asculte nimic legat de viata mea.Imi cer scuze daca am suparat pe cineva.Chiar imi pare rau. Mi-am dat seama ca viata este ca un trandafir unde fiecare petala reprezinta o iluzie si fiecare spin o realitate.Trandafirul vietii mele s-a ofilit acum. Mi-a ramas doar suferinta.Desi nu pot recupera momentele acelea macar mi-au ramas amintirile pe care inca le culeg din cenusa destinului. sper sa va placa ..... mai vreti sa pun? astept pareri...
Posted on: Sun, 18 Aug 2013 19:15:42 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015