Duminica RUSALIILOR - 23 iunie 2013 Lăudat să fie Isus... Praznicul Rusaliilor ne pune în faţa misterului coborârii Spiritului Sfânt asupra Bisericii aflate în rugăciune. El coboară pentru a împlini în viaţa fiecărui om mântuirea. Dacă Cristos, prin moartea Sa, ne-a obţinut mântuirea, Spiritul Sfânt vine şi se aşează în om ca şi într-un templu. Şi, pe măsura docilităţii şi a conlucrării omului, acest Spirit al iubirii desăvârşeşte mântuirea lui. Se împlineşte astfel profeţia lui Ezechiel prin care Dumnezeu ne făgăduia: «Vă voi da inimă nouă şi Spirit nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne. Voi pune înlăuntrul vostru Spiritul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele ». Astăzi suntem chemaţi să ne bucurăm şi să ne minunăm de venirea Spiritului Sfânt în viaţa Bisericii şi inimile noastre. El vine pentru a aduce mângâiere în inimi, pentru a ne călăuzi la tot adevărul, învăţându-ne şi amintindu-ne tot ceea ce ne-a spus Isus. Spiritul Sfânt aduce adevărata bucurie oamenilor, El este sfinţitorul nostru, dătătorul vieţii şi puterea noastră. Minunata Sa lucrare o putem observa în viaţa apostolilor. Din simpli pescari, ei au fost transformaţi de Spiritul Sfânt în maeştri spirituali. Ştim că acestora le lipsea curajul vestirii Evangheliei, le lipsea focul interior. Şi iată-i, după coborârea Spiritului Sfânt sunt total transformaţi: Ei predică plini de curaj pe Isus cel Răstignit, vorbesc cu putere mare şi săvârşesc fapte supranaturale, sunt plini de entuziasm şi trăiesc o “beţie sfântă” uimindu-i pe toţi cei din jur. Ucenicii stau acum voioşi în faţa prigoanelor şi a suferinţelor pentru Domnul Isus şi în acelaşi timp trăiesc o viaţă cu adevărat fraternă, împreună cu comunităţile formate, fapt care-i făcea pe alţii să spună despre ei: „Priviţi-i cum se iubesc!” Noi cât de mult ne iubim?... sau mai bine zis eu cât de mult îi iubesc pe cei din jur? Iubirea lui Dumnezeu este prezentă în fiecare inimă, datorită tot acestui Spirit Sfânt, „care ne-a fost dat”... Să n-o lăsăm inactivă, căci doar iubirea ne poate da fericirea adevărată, bucuria deplină şi pacea după care sufletele noastre tânjesc. Ea se activează prin rugăciune. Dar vai, zice Pavel, „noi nu ştim să ne rugăm cum se cuvine”... tot Spiritul Sfânt însă ne salvează: „ El vine în ajutorul nostru şi se roagă în noi cu suspine negrăite”. De asemenea, noi suntem atât de imperfecţi, de neajutoraţi... Şi în faţa acestora Spiritul ne vine în ajutor: El ne oferă darurile Sale: înţelepciuniea, inteligenţa, sfatul, tăria, ştiinţa, evlavia, şi temerea de Dumnezeu. Ce ni se cere nouă?... Să-l ascultăm din nou pe Pavel: el ne cere “să nu-l întristăm pe Spiritul Sfânt”....; cum?... prin păcate, prin indiferenţă sau nepăsare faţă de prezenţa Sa, prin lipsa de iubire faţă de aproapele, neconsultându-L în deciziile pe care le luăm...; de asemenea, Pavel ne mai cere “să nu stingem focul Spiritului Sfânt”... Cum o putem face?... prin abandonarea rugăciunii, prin fuga din faţa Domnului. Să-I cerem astăzi Domnului să ne de-a darul rugăciunii cu inima, conştientizând că Spiritul Sfânt se roagă în noi, El care este Cel mai scump oaspete al inimilor noastre. Amin.
Posted on: Sat, 22 Jun 2013 22:21:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015